Ce-a fi, a păţî

Cu motto-ul de mai sus am început fiecare an de mai mulţi ani încoace.

Ce se va întâmpla, vom vedea şi vom trăi.

Dar ca 2018, nu a fost decât anul meu de naştere, care presupun că trebuie să fi fost tot atât plin de emoţii pentru mine, cu toate ca nu-mi amintesc nimic din el.

Veţi înţelege îndată de ce compar anul care a trecut cu anul naşterii mele. Pentru că a fost anul renaşterii mele şi cei încăpăţânaţi vin greu pe lume şi la propriu, şi la figurat.

2018 a fost anul în care am împachetat casa de 3 ori şi ne-am mutat cu căţel şi purcel, anume cu toate bunurile materiale şi imateriale. Prima dată ne-am mutat de-a lungul ţării, 550 de kilometri. După 2 luni ne-am mutat puţin mai la vale, dar în acelaşi judeţ. Apoi ne-am mutat tot în Suceava, puţin mai aproape de livada noastră, cea plină de flori şi buburuze. Şi iată-ne aici, nu chiar în livadă, dar nici chiar atât de departe de ea ca anul trecut.

IMG_20160430_182658
Sursa: arhivă personală
img_20180215_152038
Sursa: arhivă personală

În 2018 am deszăpezit maşina, uliţa si cărările de lângă casa mai mult decât în tot restul vieţii mele de sudistă. Am făcut cu lopata cărari între ziduri de zăpadă de 2 metri înălţime, am spart poduri de gheaţă, am scos maşina din troiene. Aventurile astea l-au fericit pe Johnny, care iubeşte zăpada şi gerul. Însă pisicile, înrămate în fereastra grajdului, la caldură, nu ieşeau nici ziua, nici noaptea, darămite toată ziua.

img_20180220_112141
Sursa: arhivă personală

În 2018 m-am angajat după ce 7 ani am fost pe cont propriu.

În 2018, psihologul a murit. Trăiască trainerul!

În 2018 mi-am găsit vocaţia, în ciuda a tot sau poate exact datorită a ceea ce credeam despre mine. M-am angajat la Universitatea din Suceava, am început timid să vorbesc studenţilor. Am avut intuiţia că emoţiile mele sunt doar emoţiile începătorului şi că merit o şansă ca trainer. Şi m-am îndrăgostit de-a binelea de această activitate care se potriveşte ca o mănusă valorilor şi personalităţii mele.  Psihologul a murit, trăiască trainerul! Învăţ mult, ceea ce îmi place cel mai mult la activitatea asta, fac cursuri la rândul meu şi îmi bat capul să sintetizez cât mai explicit informaţia folositoare studenţilor. În training este tot timpul ceva de învăţat, ceva creativ de făcut şi cineva care pune o întrebare, combinaţia perfectă pentru mine.

În training este tot timpul ceva de învăţat, ceva creativ de făcut şi cineva care pune o întrebare, combinaţia perfectă pentru mine.

În 2018 am simţit din nou suflul morţii în faţă, simbolic, de data aceasta. Dacă în 2011 am murit şi am renăscut ca mamă, lăsând la o parte viaţa profesională şi descoperind pasiuni nebănuite pentru tot ceea ce este bio, în 2018, am murit ca imagine a mea despre mine. Am murit şi pentru mine, dar şi pentru alţii. Am o dificultate să ţin legătura cu persoane dragi din Bucureşti. Prietene au renunţat la legătura cu mine şi nu mă mir.

Cine vrea să fie prieten cu un înlocuitor al prietenului pe care îl cunoaşte? Nimeni. Este de înţeles. Majoritatea oamenilor de vârsta mea sunt aşezaţi şi serioşi, nu încep cariere noi, nu se mută în livezi să facă agricultura ecologică şi altele asemenea. Astea sunt vâjâieli de oameni care nu şi-au găsit drumul în viaţă. Turbulenţi. Incomozi. Care nu ştiu ce vor. Sau care vor prea multe. Aveţi dreptate. Norocul meu este că familia mea nu a renunţat la mine, ba ne-am strâns şi mai bine unul lângă celălalt, cu toată distanţa fizică ce ne desparte. E bine. Mă simt foarte olteancă în Bucovina, exact atât cât trebuie, ca să îmi încep trainingul cu ceva spicy, personal and funny, vorba englezului.

În 2018 m-am vindecat de sechelele traumatismului cranio-cerebral pe care l-am suferit la sfârşitul lui 2017, în urma unei căzături de pe o scară. Articolul pe care l-am scris atunci rămâne perfect valabil şi este susţinut de cercetări, care arată ca turmericul susţine regenerarea cerebrală. Mulţumesc lui Dumnezeu ca mi-a pus la îndemână totul la acel moment şi aşa am evitat multe alte complicaţii.

În 2018 mi s-a demonstrat practic preceptul biblic „Să nu te pui chezaş pentru nimeni”. Promit să fiu ascultătoare de acum înainte.

2018 a însemnat un design nou pentru dormitorul BioArtDeco, produs de Biomobila, atelierul soţului.

img_7564
Sursa: arhivă personală

Pentru puştiul Johnny a fost un an eroic, dar şi copleşitor. A intrat în clasa întâi la şcoală, dar a pierdut prietenii din Bucureşti. Face mai puţine alergii, dar este anxios ridicat la puterea n+1. Bătălia de la Verdun e nimic faţă de lupta lui cu o lume mare şi necunoscută, care năvăleşte în fiecare zi către el cu paşi grăbiţi. Cu toate greutăţile, găseşte timp şi energie pentru a se gândi la viitoarea lui pădure, ceea ce este semn bun.

Până una – alta, muncim.

img_20180406_151338
Sursa: arhivă personală

Este prea târziu în noapte ca să îl distrez pe Dumnezeu cu planurile mele pe 2019.

Azi doar 3 rezoluţii pentru 2019, inspirate din trainingul meu pentru o viaţă fericita:

Recunoştinţa

Mişcarea

Somnul

Ahaaa, noapte bună!

https://www.sciencedaily.com/releases/2014/09/140925205819.htm
https://greatergood.berkeley.edu/article/item/how_gratitude_changes_you_and_your_brain
https://www.mercola.com/calendar/2018/fitness.htm
https://www.health.harvard.edu/newsletter_article/sleep-and-mental-health

Tratament pentru virusuri globale

Dragii mei cititori, zic si eu precum Angela (Merkel), situatia este grava. Este grava, pentru ca virusurile manipularii, dezinformarii si minciunii au creat panica si disperare in (aproape) intreaga omenire. Efectul lor distructiv reverbereaza in fiecare colt al societatii noastre globale.

Orice amenintare comunicata manipulativ are ca si consecinta panica.

Orice amenintare comunicata corect, are ca si consecinta actiunea.

A venit vremea sa imi alatur vocea celor care inmultesc indemnurile la speranta, credinta si dragoste.

Ca sa rezistam manipularii, avem nevoie in primul rand de dragoste!

Cum actionam?

Folosim orice ocazie de a face bine, de a spune un cuvant bun, de a fi recunoscatori pentru orice nimic. Sa fim constienti ca faptele bune ne ajuta in primul rand pe noi si ne ridica nu numai moralul, ci si imunitatea.

Ca sa rezistam minciunii avem nevoie de credinta!

Cum actionam?

Ne inmultim credinta prin citirea cartilor sfinte, prin canoane de la duhovnic, prin rugaciuni colective sau canoane date de sfinti.

Exemplu:

Canonul Sfantului Arsenie Capadocianul de citire a Psaltirei are o eficienta demonstrata in multe situatii. Il gasiti in cartea Sfantului Paisie Aghioritul, Despre rugaciune. La nevoie, este si aici.

Imagini pentru sfantul paisie aghioritul despre rugaciune

Ca sa rezistam dezinformarii, avem nevoie de speranta!

Cum actionam?

Ne crestem speranta, scapand de ignoranta! Ignoranta este mama neajutorarii.

Exemple:

Avem la indemana remedii cu efect demonstrat pe cazuri clinice si cu studii stiintifice la baza:

  • Antivirale: Biomicin   propolis    argint coloidal

  • Antiinflamatoare: turmeric (despre care am mai scris)   ghimbir

  • Imunostimulatoare: catina   echinaceea     vitamina C    vitamina D    zinc

Studiile care sustin efectele remediilor de mai sus sunt publice si le puteti gasi pe internet cu usurinta. Nu asteptati sa vi le recomande un medic.

Cercetati, cititi si fiti intelepti!

Alte actiuni care ne cresc speranta sunt rezumate excelent de prof. Mircea Miclea, caruia si pe aceasta cale, ii multumesc:

„In astfel de momente e instructiv să analizăm ce au făcut alții, înaintea noastră, care au traversat cu succes crize existențiale și mai mari. Cum au devenit ei rezilienți, adică nu numai capabili să absoarbă șocul crizei, dar să își revină și să se dezvolte robust; cum au traversat abisul? Sintetizez aici câteva dintre răspunsurile pe care cercetările interdisciplinare, din ultimii ani, asupra rezilienței, ni le oferă.

1. Perseverența în proiectele personale. O criză ne scoate din ordinea firească a vieții, ne pune sub semnul întrebării modul în care trăim, proiectele noastre de viață. Dar dacă mintea noastră se încăpățânează să fie orientată spre viitor, dacă întâmpinăm ziua de mâine cu un plan, nu cu o nouă teamă, devenim mult mai puțin vulnerabili la ce ni se întâmplă în prezentul imediat. Ne afectează mai puțin veștile proaste sau stările neplăcute, dacă avem un țel și ne străduim să mai facem un pas, oricât de mic, în direcția lui. Sau măcar să rămânem mereu cu mintea la el. În lagărele de concentrare, în multe situații de calamități sau dezastre, cei care au avut un vector personal, un plan sau un scop pentru ziua de mâine, dincolo de ziua de azi, cu grijile ei, au rezistat cel mai bine și au fost primii care s-au dezvoltat ulterior. Ceilalți au cărat cu ei traumele trecutului mulți ani, unii nu le-au mai depășit niciodată. Așadar, să nu renunțăm la proiectele pe care le-am avut înaintea crizei, să facem, în fiecare zi, ceva pentru ele, oricât de puțin. Nu renunțați la planurile de concediu, la ideea de a vă schimba jobul sau de a dobândi o nouă competență profesională, de a vă amenaja apartamentul sau de a avea un copil, de a citi niște cărți pe care le-ați pus deoparte, de a învăța ceva nou.

2. Autodisciplina. În criză, realitatea îți oferă oricâte motive dorești să nu te mai focalizezi pe sarcini, ci pe stările pe care le trăiești. Ai putea încălca regulile firești de viață, ai toate alibiurile. De pildă, acum, lucrând de acasă, pot să mă scol când vreau, să mănânc când vreau, să lucrez când vreau. Dezordinea pe care o introduc în viața mea, încet, dar sigur, va lăsa însă urme, se va internaliza și va deveni dezordine a minții mele. Exact în această situație e necesar să ne stabilim noi înșine reguli și să ne ținem de ele cu strictețe. Regulile ne reduc din anxietate. Simțim că noi ne controlăm viața, nu stările noastre, nici conjuncturile nefericite prin care trecem. Orice grup, că e familie sau organizație, dacă are reguli este mai coeziv. Dacă urmăm regulile pe care noi ni le-am stabilit (autodisciplina), la finalul zilei vom avea un sentiment de control și de eficiență personală. Iar controlul și eficiența personală, spun sute de studii, sunt esențiale pentru echilibrul emoțional. Dar ele trebuie dobândite prin faptele noastre, nu prin repetarea papagalicească a unor formule pozitive, predate de nu știu ce guru. Dezordinea indusă de orice criză poate fi contracarată cu un plus de ordine interioară.

3. Dezvoltarea caracterului. Criza e ca un reactiv chimic: scoate la iveală toate caracteristicile ascunse pe care le avem. În criză, ticăloșii camuflați devin și mai ticăloși, fricoșii – și mai fricoși, narcisiștii – și mai narcisiști. Dar criza oferă și șansa enormă a dezvoltării personale, a descoperirii și trăirii valorilor în care merită să credem. Caracterul nu se dezvoltă în lux și siguranță, ci în confruntare cu asprimea realului (N. Hartman). O situație dificilă, spun filosofii stoici, e ca un antrenor. Te poți folosi de ea să-ți dezvolți o virtute pe care nu o aveai sau care era prea puțin definită. Avem acum oportunitatea de a ne dezvolta o calitate personală. Unii – răbdarea, alții – controlul emoțiilor, alții – empatia, îngăduința pentru greșelile celuilalt, curajul sau perseverența. Știm din scrierile lui V. Frankl și din memorialistica deținuților politici că cei care, în situații dificile, și-au cultivat caracterul, și-au trăit valorile au ieșit din lagăre mult mai puternici și mai normali la cap, decât cei care și-au trăit lașitățile în libertate. Avem șansa de-a ieși din criză mai buni decât am intrat, dacă știm cum să o valorificăm.

4. Solidaritatea. Cei care i-au ajutat pe alții, în situații limită, au devenit ei înșiși mai robuști. Cum spune N. Steinhardt, “dăruind vei dobândi“!. Psihologic, ne ajută să ieșim din obsesia autoprotecției personale și să riscăm ajutându-i pe alții. Asta înseamnă să facem ceva pentru ei (să-i ajutăm în nevoințele lor), dar și să nu facem pentru noi ceea ce ne vine să facem (să nu cumpărăm zeci de kilograme de alimente, pentru că și alții sunt în nevoie). Individualismul consumerist ne poate distruge pe toți. Solidaritatea ne poate salva. A avea grijă de celalalt, indiferent cine o fi el, e cea mai profundă solidaritate. Ea face diferența dintre un grup coeziv și o adunătură de oameni.

5. Cultivarea emoțiilor pozitive. Închipuiți-vă echilibrul emoțional ca pe o balanță. Acum e dezechilibrată, emoțiile negative sunt mult mai multe și mult mai “grele” decât cele pozitive. Putem însă echilibra balanța, dacă ne producem mai multe emoții pozitive. O parte le obținem din perseverența în proiecte personale, din autodisciplină, din trăirea valorilor sau acordarea de ajutor celor în nevoie. Dar sunt multe alte căi prin care ne putem echilibra emoțiile. Călugării iezuiți, când aveau o apăsare sufletească, erau sfătuiți să se plimbe prin natură și să priveasca departe în zare. Să înțeleagă că durerea lor e mai nimic față de lumea asta mare. Așa că să băgăm de seamă că a venit totuși primăvara, că ne zâmbește un copil, că ceaiul pe care îl bem are atâta savoare, că avem parte de prieteni buni și apusuri de soare superbe. Bucuriile mărunte fac muzica vieții. Acum trebuie să ni le cultivăm deliberat, ca să ne menținem echilibrul emoțional.

Toate lucrurile prezentate mai sus țin de responsabilitatea noastră personală, nu de deciziile sau acțiunile autorităților. Ele rezumă multe cercetări despre reziliență și merită să le punem în practică.

Să ne gândim, o clipă, la copiii noștri.

Vrem să-și urmeze proiectele lor personale sau să se lase copleșiți de frică? Vrem să se folosească de scuzele pe care le oferă oricând realitatea sau vrem să aibă control și eficiență personală? Vrem să devină oportuniști sau oameni de caracter? Vrem să fie egoiști sau solidari? Vrem să se plângă mereu sau să-și producă singuri bucurii?

Răspunsul nu e prin cuvinte. E prin faptele noastre, e în modelul pe care noi îl vom oferi.”

 

Mijloace de rezistenta sunt mult mai multe. Sa cautam si vom gasi, sa intrebam si ni se va raspunde. Ramane la fiecare dintre noi sa decida in mod constient daca ramane in starea indusa de altii sau isi induce starea de care are nevoie.

Am scris aceste cuvinte cu nadejdea ca vor fi de folos celor ce cauta speranta, credinta si iubirea in orice situatie, oricat de complicata ar parea.

Daca sunteti dintre acestia, lasati un comentariu pentru ceilalti cititori: ce va ajuta? ce va sustine? ce evitati in aceste vremuri?

Dumnezeu sa va aiba in paza!

Surse: Evanghelismos, https://www.ziardecluj.ro/mircea-miclea-despre-arta-de-trai-vremuri-de-criza

Ce ai da ca să fii fericit?

Te – ai întrebat vreodată cât de aproape ești de fericire?

Doar la un pas distanță, ne spun oamenii de știință, și pasul acela se numește recunoștință.

Deci, ce ai face ca să fii fericit? Câți ani ești dispus sa muncești, câți bani vrei sa cheltui, câte drumuri crezi că trebuie să bați?

Zece minute din z ți se pare mult?

Comorile Internetului

abc books chalk chalkboard
Fotografie de Pixabay pe Pexels.com

Ascultarea poveștilor în copilărie influențează semnificativ performanta academică. Este și singura activitate cu rezultate dovedite pe termen lung, independent de cultură. Motivul? Sunt sigură că nu va așteptați! Ascultarea poveștilor ajuta vocabularul, discursul, gândirea,  memoria, dar asta fac și multe alte programe de învățare precoce cu care a fost comparată. Și unele programe sunt megasofisticate. Totuși, nimic nu dezvoltâ mușchiul invizibil al răbdării de a asculta până la capăt, așa cum o fac poveștile. Acest „muschi” determinâ apoi succesul academic în atât de mare măsură încât e cel mai grozav dar pe care îl puteți face copilului vostru! Sau al altora.

„Este nevoie de un sat întreg pentru a creste un copil”.

Satul dandu-si demisia in corpore, am făcut alianță pe viață cu poveștile audio.

Eu stiind acestea de mai sus, Johnny JR  (în amintirea străbunicului meu american, de!) a ascultat muuuulte povesti încă din burtă. Iaca-asa a devenit un neobosit ascultător de cărți audio și povesti, aceasta activitate fermecandu-mă încet – încet și pe mine, mai ales la vremea spălatului vaselor, activitatea mea cu cele mai multe NU-MI PLACE. Cu o poveste însă, timpul zboară și vasele se spală (aproape) singure.

Și acum, comoara: o arhiva Electrecord pe YouTube care m-a bucurat atât de tare încât am mai tras și alte cărți audio imediat lângă ea! Multe dintre ele sunt bijuterii de teatru ale unor mari actori, altele sunt citite pur si simplu. Eu folosesc un Free Download Manager pentru gestiunea procesului, ținând cont ca arhiva are peste 7 Giga și undeva aproape 300 de povesti și cărți audio. Unele abia aștept sa le ascult și eu, pentru ca nu înțeleg de ce, dar nu am citit mare lucru din Mark Twain, care acum mă delectează cu sarcasmul lui.

I have never let my schooling interfere with my education.      Mark Twain

O altă resursă ușor de folosit este aplicația mixcloud.com. Am un cont gratuit și ascultăm povești, mai ales la drum. Azi am ascultat povești de Kipling, foarte frumos realizate. Incredibil de mult timp se poate câștiga astfel pentru educația care face diferența!

Curând, curând, mă aștept sa trecem la așa ceva:

https://www.kcedventures.com/blog/read-aloud-books-for-kids-free-books-for-kids

Și apoi Internet Archive, venim!

Cititori,

fiți comentatori!

alte resurse de știți,

nu ezitati,

Împărtășiți!

Grupuri de FB, Yahoo,

bloguri samd.

Cărțile să curgă!

#cărțiaudio #povestiaudio #performantaacademica #electrecord #mixcloud.com