Sarea in bucate

Aveam in plan sa scriu cu totul altceva si in ultima clipa m-am razgandit, ca scriu un post mic si foarte important (atentie: indicatia urmeaza! 🙂 despre sarea noastra cea de toate zilele, cea care apare si in basmele cu fiice inteligente care dau raspunsurile castigatoare la cilimituri etc.

Din pacate, tre’ sa va reamintesc ceea ce stiti: sarea nu mai este raspunsul corect la cilimituri, cel putin nu sarea din magazinele obisnuite, deoarece toata sarea este iodata; imparatul este in spital, ca sa se trateze de tiroida autoimuna, ca urmare a cantitatii enorme de iod ingerate in lunga sa viata.

Dupa introducere, urmeaza cuprinsul: am mai citit in presa medicala si pe bloguri ca iodul consumat zilnic (sarea din bucate), poate avea efecte foarte nesanatoase asupra  tiroidei sanatoase. Astfel incat, zapacita de atata iod, ea se revolta si il zapaceste si ea pe proprietar, prin agitatie, epuizare, pierdere in greutate, senzatie de presiune pe trahee si accentuarea simptomelor la stress. Ceea mi se intampla si mie de cativa ani incoace, din ce in ce mai evident.

M – am tratat de – a lungul timpului cu medicamente homeopate si ceai de sanzaiene galbene, care mi – au fost de ajutor pana la un moment dat, cand dadeau din umeri, exact ca si medicii pe care i – am intrebat despre scaderea in greutate si care raspundeau ceva despre stress (ceva nemaiauzit).

Pana intr-o zi, cand am mai citit o data despre efectele iodului in exces si faptul ca sarea din basme se mai gaseste doar in unitatile de tip „plafar” si m-am dus, cel putin la fel de revoltata ca si tiroida mea, si mi-am cumparat sare de basm de sase ori mai scumpa decat cea iodata si de o mie de ori mai sanatoasa.

Si de atunci … ca in basme: au trait cu totii fericiti pana la adanci batranete, impreuna cu tiroidele lor. Adica, simptomele de hipertiroidie au disparut, pantalonii stau din nou pe mine, viata e frumoasa, deoarece imi pot pastra pantalonii (masura 40) de la Dika in garderoba :))))

Informatii medicale nu va mai dau, ca sunt destule pe net, dar ia ganditi-va un pic: consumati o anumita cantitate de iod zilnic, pentru ca ministerul sanatatii v-a consultat pe toti 20 de milioane, pe tine, Georgele si pe tine, Costelus, si pe tine, Marioara si a decis ca aveti nevoie de iod in plus toata viata voastra, obligatoriu. Iar cand sunteti bolnaviori, nu va spune nimeni sa cumparati sare de sase ori mai scumpa decat cea din supermarket de la plafarul din colt, ci va da multe medicamente, pentru ca asta iau bolnavii, draga Georgel si Marioara, medicamente si sare iodata ……

Cam asta e experienta mea si indicatia pe care v-o las s-o ghiciti 🙂

Anunțuri

8 gânduri despre &8222;Sarea in bucate&8221;

  1. Ah…..uite postez un comentariu sper sa mearga. Exista o varianta si mai ieftina ca plafarul. Exista magazine la piata care achizitioneaza saci de sare neiodata pt muraturi. Mai au si granule gri…pe care le indepartezi usor, dar este neiodata. Roxana.

    Apreciază

  2. Practic, pt cei care consuma totusi sare: si in urma procesul de procesare al sarii neiodate si de mare raman reziduri chimice. Antiaglomerantii, nu mai vorbesc, apar in multe dintre ele. Una din alternativele mai sanatoase cica e Sarea de Himalaya, a inceput sa se gaseasca prin magazinele bio and stuff, acum nu bag mana in foc nici de aia ca maruntita manual 🙂
    Practic, sarea de mina e ok, la bolovan 🙂 dar trebuie sa fie comestibila si aia, dedicata consumului alimentar (poate contine filoane din diverse naturally occuring substante/metale etc). Cred ca reducerea usor usor a cantitatii de sare folosite, are, pe langa avantajul asupra sanatatii, un impact foarte placut asupra papilelor gustative: incepem sa simtim mai pregnant multiplele si incantatoarele ‘nuante’ gustative.
    Practic, eu mi-am cumparat de la o la o ferma de langa Arad, o sare cu condimente si flori din agricultura ecologica, o minunatie, asa arata:

    Pt cei interesati:
    http://www.biofarmland.com

    Apreciază

  3. Sincer, sarea adaugata in mancare e un obicei destul de nasanatos aparut pe parcursul civilizarii. Cu mult timp in urma, aveau acces la ea numai populatiile de la tarmul marilor, fiind inexistenta in interiorul continentelor (era folosita la troc, precum o piatra pretioasa). Homer, Sallust, Vrog, Stanley, Livingstone povestesc despre populatii care nu folosesc deloc sarea.
    Ca sa il citez pe Max gerson: „In afara acestor constatari, chiar daca toti oamenii din lume au consumat sare din timpuri stravechi, aceasta nu demonstreaza ca au facut-o in avantajul lor. Bolile cronice au existat dintotdeuna, iar etiologia lor nu poate fi precizata nici astazi.”
    Tot Gerson observa ca „dupa sase luni fara sare, o infirmiera care nu credea ca se poate descurca fara ea, a reactionat ulterior la acest condiment precum un baietel la prima lui tigara”.

    Apreciază

  4. da, perfect adevarat, binevenit mesajul tau despre sarea din bucate si tiroida care o ia razna.
    anunt cu aceasta ocazie ca sarea mea neiodata este deja achizitionata de la plafarul din colt.:))
    stii, interesant este ca multe lucruri le stim insa cand ne mai spune cineva parca e mai bine si auzim mai clar.
    sarea cu pricina nu e deloc scumpa, ne pastreaza sanatosi si ne tine departe de medici.
    cu bine si …la mai mult dragutza!

    Apreciază

Care e parerea ta?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s