Povestea lumilor – partea I

Povestea incepe intr-o rulota plina de muste, infipta parca de cand lumea la marginea unui desert, dar si in mijlocul unui desert, daca pot spune asa. In rulota era cald ziua si frig noaptea, muste tot timpul si o atmosfera incleiata, in care locatarele se zbateau impreuna cu mustele. Apa era doar din cand in cand, nisipul scrasnind in dinti, tot timpul.

Ziua, cand ieseai din rulota, soarele te izbea in creier prin reflectarea in desertul pietros, te inconjura cu o stralucire beata, naucitoare, care iti lasa stelute pe retina pentru tot restul zilei. Noaptea nimeni nu iesea din rulota, de frica lucrurilor care se puteau intampla.

In rulota locuiau o bunica, fiica ei si nepoata. Nepoata era adolescenta, mama era intre 2 varste, iar bunica isi spunea de acum batrana, cand intr-o dupa-amiaza, cand soarele se mai domolise, fata se departa de rulota neobisnuit de mult si descoperi marginea. De fapt mersese foarte putin chiar, insa nimeni nu se mai indepartase de rulota mai mult de 3 pasi, din cate isi aducea ea aminte.

Marginea desertului sa fi fost insa la 50 de pasi de rulota, ceea ce era foarte – foarte mult pentru ea. De ce tocmai atunci s-a gandit sa mearga atat de departe, nu stia nici ea. Dar ceea ce descoperi la marginea de piatra, o atragea de acum in fiecare zi la apusul soarelui sa mearga 50 de pasi si sa-si imagjneze calatorii nesfarsite.

De pe marginea desertului de piatra se vedea jos, foarte jos, o alta lume – o lume foarte diferita, cu paduri verzi, rauri si raulete, campii si lacuri, dealuri, munti, atat de multe minunatii, atat de diferite de ceea ce vazuse fata pana atunci! Prima data a incercat sa le spuna mamei si bunicii ceea ce vazuse la marginea de piatra, insa ele pareau cu totul absente cand fata descria cu entuzism culorile pe care le vazuse si singurele lor comentarii au fost legate de distanta periculoasa dintre lumi si posibilitatea unei caderi, fatale de la o asemenea inaltime.

Fata mergea pe margine si admira lumea-de-jos si se gandea cum ar putea ajunge acolo. Marginea stancoasa pe care se afla era imposibil de coborat fara un echipament special, pe care ea nu il avea. O parasuta cu care sa pluteasca pe langa zid, era o posibilitate riscanta, se putea zdrobi de el din cauza curentilor de aer. Se putea arunca pur si simplu, in speranta ca in lumea-de-jos gandurile functioneaza mai bine dect parasutele. Sau poate intr-o zi, lumea in care era si lumea cealalta vor sta una langa alta. Dorinta fetei de a trece in lumea raurilor si a padurilor era cu fiecare zi mai puternica, pana cand, stand pe marginea de piatra, a vazut cum lumea-de-jos se ridica. Fata a sarit in picioare, speriata, caci lumea de jos se ridica foarte repede catre ea si intr-o clipita a depasit-o si a urcat deasupra desertului  la o inaltime inaccesibila, ca o faleza enorma de piatra, la 50 de pasi de rulota lor!

Fata era inghetata de spaima, privind la enorma stanca ce se inaltase mai sus decat putea ea vedea, dar cu toata frica, gandul ei era la trecerea dintr-o lume in alta. Mintea ei cauta febril o posibilitate, cand lumea cealalta a inceput sa coboare cu viteza si a coborat pana a ajuns lumea-de-jos, ca si inainte. Dar acum nu s-a mai oprit din balansul ei ametitor si a urcat si a coborat de cateva ori, timp in care fata incerca sa isi dea seama cum ar putea sari dintr-o lume in alta, in asa fel incat sa nu cada intre cele 2 faleze de piatra, ce se macinau una pe cealalta scrasnind.

Fascinata de posibilitatea de a merge in lumea verde, fata uitase de mama si de bunica ei. Nici nu le auzise cum coborasera din rulota si cum, de la cei 3 pasi distanta de rulota, pe care nu ii depasisera vreodata, o strigau pe nume si o implorau sa se intoarca. Fata luase hotararea de a trece dincolo, insa ii era foarte greu sa faca ceva sau sa gandeasca un plan cand, in spatele ei, mama si bunica o strigau, iar in fata ei, faleza se misca ametitor de repede. Dar dupa cateva miscari a inceput sa se vada o incetinire si o restrangere a balansului, care tindea sa alinieze acum cele 2 luni. Fetei ii era insa teama sa astepte oprirea balansului, gandindu-se ca lumea-de-jos se poate prabusi oricand acolo unde fusese, adica foarte, foarte departe de lumea ei. Asa ca a apreciat distanta pana la un pom cat mai apropiat de marginea lumii verzi si a calculat cam cat trebuia sa fie de mare saltul, ca sa nu fie prinsa intre stancile in miscare. A privit in urma si a facut cu mana un semn de adio mamei si bunicii care stateau in acelasi loc, strigand-o fara vlaga si apoi s-a concentrat asupra saltului pana la copacul de care voia sa se agate. Si a facut saltul si s-a incolacit in jurul copacului din toate puterile ei, de teama sa nu cada.

Si chiar in acea clipa, lumile s-au aliniat, desertul de piatra era langa padurea verde si nici macar o crapatura nu se mai vedea intre ele. Zgomotul infernal a incetat si chiar si mama si bunica au tacut. De uimire, fata a uitat sa dea drumul copacului, caci iata, acum cele doua lumi erau de fapt una! Apoi si-a revenit incet-incet, a dat drumul trunchiului zgrunturos si foarte VIU si a privit in urma la bunica ei si apoi la mama ei si apoi iar la bunica ei si la mama ei. Si a vazut in ochii lor hotararea de ramane acolo unde erau, chiar daca ea se departa in lumea cea noua. De fapt, le era imposibil sa se miste mai departe de cei 3 pasi, trecusera poate prea multi ani in aceasta limita sau pur si simplu uitasera cum e sa vrei ceva – altceva decat ai tot vrut. Fata le-a privit indelung, apoi le-a facut inca o data cu mana, s-a intors si a plecat prin padure, foarte repede si fara a intoarce capul.

Anunțuri

Care e parerea ta?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s