Reamintire

Azi-noapte am stat pe bloguri si pe 10 tab-uri deschise in acelasi timp, ca n-am avut somn. Si am recitit cate ceva din Blogul unui om viu, Andy Mihail, pe care il gasiti si la linkuri, si cate ceva din Blogul unui om care a murit de curand, dar blogul lui ramane pentru citirea noastra – Mile Carpenisan. Sunt putin trista, pentru ca daca as fi stiut acum 12 – 13 ani ceea ce am citit pe blogul lui Andy, poate mama ar fi trait si acum, iar daca Mile nu s-ar fi internat acolo unde s-a internat, om in toata firea, doborat in floarea varstei, cine stie….?

Dar Dumnezeu stie si cate fire de par avem in cap, si deci si secundele noastre, le stie – de zambet, de tristete, de contemplare – pe pamant. Ce mai putem face acum, cand cei dragi ai nostri sunt ingeri si ne privesc – zambind – este sa dam mai departe informatia – sa mergem pe urmele lui Andy cel viu si sa citim frumos de si despre Mile.

Sa privim inainte – la cei ce au nevoie de ajutor acum si sa raspundem zambetelor celor din ceruri.

Anunțuri

Care e parerea ta?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s