Jurnal de natiune

m-am gandit mult cum sa intitulez gandurile astea, pana la urma, in ultimul moment mi-am zis ca ne priveste pe toti situatia.

stiti vorba aia, cu parintii care mananca agurida si copiilor lor li se strepezesc dintii? cum oare reusim sa o punem in practica cu atata zel? ne jucam de-a descurcatul, de-a facutul si invartitul, de-a furatul caciulii de atatia ani si iata, copiii nostri se ard. la propriu. care e legatura? pai, mai multe, care fac o intreaga poveste. va spun povestea, dar mai intai, un banc:

o mamica da in judecata premeria or. bucuresti la CEDO. si acolo o intreaba magistratul:

– ei, mamico, de ce ai venit?

– pai sa vedeti, io vreau dreptate, de la premerie, ca mi-au copt copilul in incubator.

magistratul face ochii mari:

– pai cum femeie, ti-a copt primarul copilul?

– pai asa a zis ministrul sanatatii, ca primarul e de vina….

Ha-ha-ha. de ce nu rade nimeni? aaaaa, nu e banc???? n-am stiut…

povestea suna asa: in tara noastra, oamenii se descurca. daca nu au salarii mari, ca de exemplu medicii, macar au cunostinte sus – puse, de exemplu: sunt doctor la fundeni, medic de vaza, am masina tare, dar nu din salariu, care e moale rau, ci dintro firma care face servicii oarecare: service aparate de aer conditionat. absolut intamplator il cunosc pe directorul de la giulesti si, daca tot am firma, imi da niste banuti in fiecare luna. io, de, am angajati, ei, niste tantalai acolo, nu prea stiu de capul lor, le dau niste salarii de toata jena. nu stiu cum mai lucreaza, dar oricum sunt niste neseriosi si se misca in doru-lelii si daca ma gandesc bine nu fac mai nimic. vorba ceea: noi ne facem ca muncim…. ei ….. ne platesc…

deci, doamna doctor are masina tare, toti angajatii o injura si dau din maini destul de des: „lasa ba, ca merge si asa! baga izolir si hai, ca doar n-o sa facem noaptea acilea”. si merge, o vreme, pana la proba contrarie.

cum ne-am furat caciula in aceasta situatie? statul nu o plateste bine pe doamna doctor. doamna doctor isi face firma se service. firma de service ia bani de la spital, care are fonduri de la buget. ajungem la: statul o plateste bine pe doamna doctor. de aici, situatia paradoxala: unii medici mai ca mor de foame si se trag spre alte tari, altii traiesc f bine si n-ar pleca nici picati cu ceara – acestia mentin situatia, nu fac prea mult scandal si de obicei sunt in pozitii – cheie. in tara noastra avem doar aparente si toate aparentele inseala.

dominati de morala comunista… alta poveste: sunt la serviciu, dar nu sunt de serviciu. cum arata povestea: asistenta e singura cu mai multi pacienti foarte fragili, dar stabili. ea ii lasa pe unii plangand, pe altii dormind, inchide bine usa, sa nu poata intra cumva vreo mama nebuna dupa copilul ei sa-l ia din incubator sau de pe masa, sa ii faca rau, sa il scoata afara sau chiar sa il fure si pleaca, ca are treaba. infirmiera care ar putea sa o inlocuiasca la supraveghere se duce sa se uite la telenovela, ca pacientii sunt stabili si nu pot sa faca nimic in afara de a urla. totul e securizat si sub control. facem de atatia ani la fel si nu s-a intamplat nimic. poate ca un prematur – doi or mai fi crapat de-a lungul anilor, din neglijenta si pentru ca am ajuns prea tarziu, dar pierderile sunt minore si oricum nu e vina noastra: sistemul e subdimensionat, suntem prost platiti si oricum ieseau niste retarzi din ei, ca aveau si malformatii cardiace (citat reformulat).

alta poveste: SMURD ajunge la timp, organizeaza, scoate copiii fara alte frichineli, stinge incendiul si nu mai doarme noaptea. barbati ingroziti si traumatizati de cele vazute, trebuie sa se descurce cu ochiul albastru intredeschis al bebelusului ars, cum or putea. doar sunt barbati. doctorul de garda, mamele la usa salonului in flacari. sa se descurce.

oficialul ne spune ca in lume mai sunt cazuri destule de incendii in maternitati, sa cautam pe google si vom gasi. din pacate, speranta lui de a minimaliza evenimentul prin comparatie, s-a muiat: in europa suntem unici cu acest tip de incident, concuram doar cu india.

asta e oglinda natiunii noastre: multiplicati personajele acestei piese, toti oficialii care au vorbit cinic, sarcastic, manipulativ pe seama acestei povesti, asistenta, infirmiera, medicii, pompierul, mamele, la nivelul intregii tari si veti avea intreaga imagine despre noi.

povestea asta nu prea are majuscule. pacatele sunt prea mari si copiii s-au ars ca sa ni le arate. bine zice un doctor: avem un pahar crapat din care viata se scurge tot timpul si acel pahar e un copil. nu, acel pahar suntem noi toti. romanie, trezeste – te!

Anunțuri

Care e parerea ta?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s