Ganduri bune despre imunitate, dermatita atopica si cancer

Aseara vorbeam cu jumatatea(ul) meu despre mecanismul prin care cancerul inseala sistemul imunitar.Si pentru ca Ioan a racit azi putin, m-am pus pe niste ganduri despre imunitate si atopie.

Noi toti producem in fiecare secunda celule aberante in toate tesuturile corpului nostru. Sunt ca niste ganduri prostesti, pe care nu le iei in seama, ba le mai tragi si un sut mental, ca sa dispara mai repede. Ei, tot asa, celulele sistemului imunitar recunosc aberatiile celulare si se grabesc sa le inactiveze, sa le foarfece si sa le fagociteze, adica sa le serveasca pe romaneste la gustarica. Sau putem sa zicem ca le recicleaza. Deci tot sistemul se bazeaza pe recunoasterea aberatiei, a pericolului. Ce face celula canceroasa? Se cloack-eaza, ar zice un gamer. Isi ascunde identitatea sub niste proteine mieroase care spun tot timpul: „Vai ce bine esti, vai ce bine stai, vai ce grozav e totul, vai cata dreptate ai” sau dimpotriva: „Nu esti bun de nimic, sa nu indraznesti sa ma ataci, te voi distruge, lasa-ma in pace, eu sunt cel bun si tu esti cel rau”. Un dialog chimic intens se desfasoara in jurul acestei celule care intre timp se divide cu o rapiditate nebuneasca, trage vase de sange noi din conductele organismului si suge cu pofta tot ce poate din ceea ce este. Inselaciune pe termen lung, asta e cancerul. Fie cu ganduri de marire, fie cu ganduri depresive. Auto-inselare in stil mare, fara sfarsit, fara limita, fara a mirosi pericolul.

Dermatita atopica nu e o boala in sine, eu nu o mai consider asa, este, in opinia mea un by-product al predipozitiei (pe care Ioan o mosteneste de la mine). De fapt, atopia, predispozitia catre alergii, are un spectru larg de manifestari, cum ar fi astmul, rinita, iritatii de nas , gat si urechi (pe care la noi in Romania, medici entuziasti le trateaza cu antibiotice), predispozitia catre inflamatie rapida in general (edem Quincke), predispozitia catre malabsortie (leaky gut sindrome) si multe altele. Deci dermatita atopica e floricica noastra care ne spune ca e primavara :), ea nici pe departe nu e bau-bau cel rau. E mesajul unui sistem imunitar inclinat sa ia viata foarte in serios, sa se lupte in lupta dreapta cu cel mai mic agresor si sa faca un scandal pruringinos la orice agent iritativ. Aici nu e loc de nici o inselare. In acest caz avem o supra-mobilizare a sistemului imunitar impotriva oricarei inselaciuni (gen chimicalele din salamul pe care il mancam cand eram mica si care ieseau in niste bube mari pe picioare).

Stiti fabula cu o broscuta care a fost aruncata in oala cu apa rece? Apa s-a incalzit, s-a tot incalzit si broscuta a murit, asteptand sa-i fie mai bine. Iar alta broscuta, aruncata in oala cu apa fierbinte a zis „au” si a sarit cat colo, salvandu-si viata. De aceea eu zic ca dermatita e o binecuvantare: e un mesaj ca asta e buna si cealalta nu e. Cealalta nu e buna pt NIMENI, nici pt cei care acum stau in apa rece.

Credit: http://www.darkroastedblend.com/2007/02/colorful-poisonous-frogs.html

Si care e legatura intre acestea doua, dermatita atopica si cancerul? Sistemul imunitar, el face jocurile in ambele cazuri. In dermatita atopica se da cu fundul de pamant ca nu e buna chimicala din pampers, iar in cancer sta mandru si tolanit sau epuizat de depresie, dupa caz.

Nu e chiar usor sa ingrijesti de sistemul imunitar in zilele noastre, din mai multe cauze: ca suntem poluati pe toate partile, ca suntem sedentari si inchisi in cutiute (daca ati sta la gradina zoologica, ati protesta, nu?), ca suntem stresati, nervosi, depresati.

Dar se poate, se poate, se poate.

Cititi si Lista mea fara cancer, daca nu ati facut-o inca.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Ganduri bune despre imunitate, dermatita atopica si cancer&8221;

  1. Mai, tare bine si pus in vorbe aceste trebusoare serioase! Bine gandit, cred ca oamenii si-ar putea vedea slabiciunile corpului cu mai putina teama si mai multa intelegere daca le-ar privi ca pe un dialog intern,asa cum ai pus tu in metafora aici si ca avertizare a corpului, in acelasi timp. Da, se pare ca pendulul acesta intre inertia venita din iluzia ca totul e bine, cand uitam sa reflectam a supra noastra si depresie, e tare fin si insesizabil. E un mod foarte ajutator de a privi lucrurile,mai astept sa mai scrii in directia asta !

    Apreciază

    • Azi am vazut un domn nu foarte in varsta, poate intre 50 si 60, care se recupera dupa un atac cerebral.Pe langa el treceau in viteza oameni tineri, oameni in varsta, el mergea incet si se uita in vitrine. Avea timp sa se uite in vitrine. M-a pus pe ganduri: trebuie sa paralizezi partial ca sa ai timp sa mergi incet?
      Da, uite ca pana la urma totul e dialog 🙂

      Apreciază

Care e parerea ta?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s