Am fost in we la izvoarele termale de la Olanesti! Si daca am dormit prea mult ca sa mai ajungem la balaceala, macar ne-am balacit la dus. Peisaj superb, cazare buna, preturi modice si prieteni vechi la povesti, a fost o relaxare completa.
Pentru ca noi nu avem apa in continuare. Asta inseamna ca nu avem apa de niciun fel. De vinerea trecuta ne bazam pt apa de spalat pe vecinii nostri de la pizzerie, iar pt apa de baut, ne-am bazat deja pe niste bidoane de Bucovina. Din mai multe surse am citit ca mineralizarea apei e pe termen lung o problema, fiind o sursa de calculi renali. Asa ca m-am interesat si am ramas la 2 ape plate: Bucovina, cu reziduu uscat undeva la 70 si Devin, cu reziduu uscat mult mai mic, dar care se gaseste mai greu la noi in zona. Le folosesc si pt gatit, cu toate ca nu e o idee grozava, dar de cand am citit despre clorul cancerigen din apa de la robinet, folosesc apa plata pt mancare.
Stiti povestea cu profesorul care a venit cu un borcan cu pietre in fata studentilor si i-a intrebat daca e plin? Asa sunt eu acum :). Si pt cine nu stie povestea, studentii au zis ca da, e plin. Dar proful a turnat peste pietre pietris, care a intrat printre pietre in borcan. Iar i-a intrebat, iar au zis da. Apoi a adus nisip si a turnat peste pietre si pietris si bineinteles ca a mai intrat si nisip. Si iar i-a intrebat. Si in final a turnat si o cana cu apa peste si a intrat destula, acolo unde era deja „plin” de la inceput. Ceea ce fac se tot multiplica: carat apa de jos, masina de spalat care ia apa din bidon, vasele pe care le spal cu bidonasul, economisind apa prin toate metodele posibile (in final o arunc la flori, daca nu in toaleta; nu pierdem nimic). Ne-am gandit inclusiv sa recuperam apa de la masina de spalat, pt toaleta. Inseamna mai putine bidoane urcate 2 etaje pe jos. Ce ma bucura, e ca ne-am organizat si ca iata, borcanul nostru nu e plin. Casa e curata, vasele spalate, rufele (o parte) curate :).
Am dat slava pana acum de mai multe ori, pt nucile de sapun. Nici nu vreau sa ma gandesc ce ar fi patimit pustiul daca acum spalam cu detergent farfuriile sau hainele. E adevarat, fierb in fiecare zi nuci, pt ca masina merge cu solutie, ca sa consumam cat mai putina apa. Cuvantul de ordine e inmuierea; ca sa iasa curate, rufele trebuie lasate intai la inmuiat in solutie, apoi le pun in masina sa le spele si apoi o mut direct la programul de limpezire. Cu programul asta, o masina de scutece puturoase-pisacioase ies cristal de Bohemia :), si consumul e undeva la 25 de litri, in loc de 50.
De ce va spun toate astea? Poate pt ca acum realizam si noi cata risipa de apa facem de obicei :(. Bineinteles ca nu va doresc sa exersati spalatul la bidon :), dar din cand in cand, n-ar strica sa ne gandim la chestii de-astea neprevazute. Despre care e de-a dreptul indecent sa vorbesti in contemporaneitate. Dar ceea ce lasam in umbra, din umbra se tine de noi si este cu atat mai ingrozitor cu cat sta mai la intuneric (ma gandesc la aceste subiecte indecente, despre care nu se discuta in societatile fine, cum e moartea, boala, dificultatile, lipsurile).
Ma bucur ca asta e blogul meu si pot din cand in cand sa dau cu bata in balta :).
Jurnal de educaţie 
Care e parerea ta?