Ganduri despre parinti

Sînt neliniştit de bătrîneţe şi însingurat. Am un regret: că nu m-am însurat, să am şi eu un copil.  … Aşa o fi vrut Dumnezeu.

Petre Tutea

Nu stiu ce satisfactie secreta, inclusiv pt mine, ma aduce cumva in situatia de a fi confesorul mamelor prin parcuri, al bunicilor pe la locurile de joaca, al bonelor, bunicutilor si altor insotitori de copii. E adevarat, imi place sa ascult si sa bag la cap. Azi am aflat despre importanta curei heliomarine in tratamentul polipilor. De retinut.

De multe ori sunt confesor pt regrete: regretul de a nu fi fost alaturi de copil cand era mai mic, regretul de a nu avea o relatie apropiata si tandra cu copilul, regretul de a fi pierdut ocazia „bebeluselilor” delicioase, regretul de a fi fost prea mult, prea putin, prea trist, bolnav, obosit. Regretul pierderii momentului, al clipei cand manuta a fost mica si hop, acum e mare. Poate de aceea, multi bunici sunt mai relaxati si nebunatici decat parintii: traiesc clipa magica a bebeluselii, in cunostinta deja ca pierderea clipei e ireversibila. Ei au pierdut deja niste trenuri si se straduiesc sa le prinda pe cele ale nepotilor. Poate de aceea, zambetele extatice la adresa copiilor, le-am vazut pe fetele bunicilor. Priveau cu o incantare atat de profunda ce faceau nepoteii, incat mi-au ramas ca niste icoane in suflet.

Parintii insa, mai ales cei la primul copil, par a gusta din teroarea eternitatii in fata lui. Cand esti teribil de obosit, e greu sa mai gandesti ca oboseala asta se va termina in curand, ca ar trebui sa iei niste calciu si viata va deveni mult mai frumoasa, sau ca in curand copilul va merge, va cere la olita si apoi, intr-o goana, se va insura. Perspectiva o capeti doar dupa ce pierzi niste clipe si incerci sa-ti aduci aminte ce ai pierdut.

Impreuna cu clipele, se pierd sentimentele netraite: tandretea, apropierea, duiosia, deschiderea. Iar netrairea lor, roade relatiile. Apoi, cand aceste eroziuni devin evidente, e de obicei prea tarziu: copilul e adolescent, e razvratit si intrebator si cele mai multe punti cu parintii au ramas la stadiul de proiect. Cresele, gradinitele, scolile, si-au luat deja obolul din viata copilului si a parintilor. Cine isi mai aduce aminte ca toate aceste dureri tarzii vin din acele manute intinse in gol, candva, demult?

Grandfather and grandson

http://www.dphotojournal.com/grandfather-and-grandson/

 

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Ganduri despre parinti&8221;

Care e parerea ta?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s