In platosa iubirii

http://iamachild.files.wordpress.com/2013/03/mother-and-child2.jpg?w=500

http://iamachild.files.wordpress.com/2013/03/mother-and-child2.jpg, Stephen Cefalo: Mother and Child

Mult m-au urmarit aceste cuvinte ale Parintelui Paisie de la Athos: “si astfel copiii cad in platosa iubirii parintesti …” si devin plictisiti de orice, fara entuzism sau interes, fara motivatie, fara iubire, in final, fata de nimic. Am citat din memorie, poate din “Viata de familie”, nu stiu sigur. Oricum, cuvintele astea m-au preocupat ani de zile. Pe de o parte, am un mare respect pt Parintele Paisie, pe de alta parte, mi se pare greu de cazut in scutul protector al iubirii parintesti, dat fiind ca eu nu am cunoscut acest scut decat la inceputul vietii mele. Scutul a existat si mai tarziu, dar ciuruit de gloante. Deci, greu de inteles pt mine, aceasta expresie. Sunt vreo 5 ani de cand o intorc pe toate partile si faptul ca am devenit si eu parinte intre timp, m-a ajutat sa – mi schimb perspectiva.

Ce m-a mai ajutat a fost parul nostru drag, pe care l-am mai pomenit si in articolul “Fabula cu par si om”.

Aici am pierdut sirul si se pare ca in loc de “salveaza ciorna” inceputul articolului a ajuns direct la publicare. Nicio paguba.

Sa va spun ce s-a intamplat cu parul: am iubit atat de tare pomul asta pt perele lui mici si zemoase si atat de bune pt Ioan, incat ne-a iubit si el, insa peste masura. A facut atat de multe pere anul asta, incat si-a pierdut la furtunile care au fost 4 crengi mari, din care una de varf. S-a incarcat pt noi cu roade si iata ca acum trebuie sa-l culegem inainte de vreme si sa ne facem planuri cum il tundem, ca sa-si dezvolte un coronament mai puternic.

Iata ce inseamna a cadea in platosa iubirii parintesti: a fi atat de prins de iubirea parintilor incat viata adultului ia o turnura distructiva. Iubirea omeneasca nu cunoaste mila. Cere totul, fara discernamantul divin. Iata cum, noi, ca “parinti” ai parului nostru, l-am iubit, l-am admirat, l-am laudat, pana cand el, ca sa ne multumeasca, s-a rupt sub greutatea propriilor rezultate stralucite.

Si cati copii nu stiu care au cazut in aceasta platosa! Sunt si in familia mea, unii dintre ei. Atatea fructe au facut, din drag pt parinti, incat coloana li s-a rupt si nu s-au mai putut indrepta, pt a pleca la viata lor. Si-au pierdut ramurile, au ramas cioturile din ei.

Mi-aduc aminte de o sesiune terapeutica a lui Hellinger (un neamt care a pus bazele unei scoli de terapie familiala), cu o mama care avea un copil de 5 luni, foarte nelinistit. A rugat-o atat: sa priveasca pe langa copil, in departare. Brusc, copilul s-a relaxat si s-a uitat la Hellinger. Mama lui privea catre Acela de care amandoi apartineau. De pe umerii copilului se ridicase platosa iubirii.

Acum culeg pere, in fiecare zi macar cate un kilogram. Pe jos au cazut ca un covor. Imi pare rau ca nu am cules parul mai devreme, insa sunt recunoscatoare acestei situatii, pt ca am inteles, sper, ceva. Daca ne bazam pe noi insine, ca si parinti, sa fim rationali, echilibrati, corecti, buni, vom esua in a cere roade multe, performanta, rezultate. Si atat. Vom cere dovezi ale reusitei noastre ca parinti, vom cere dovezi ca platosa a functionat si totul merge bine cu copiii nostri.

Fara a privi catre Ceva Mai Mare, vom fi nemilos de iubitori.

Fabula cu par si om: https://jurnaldecomuniune.wordpress.com/2013/04/18/fabula-cu-par-si-om/

Anunțuri

Care e parerea ta?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s