Putere si adevar

Las la o parte proiectatul meu articol despre niste carticele geniale ale Luciei Muntean de la fina mea din bebelibrarie.ro si va povestesc o intamplare de azi, care mi-a umplut sufletul de bucurie.

Azi am fost cu Ioan si cu femei. Sunt si eu tot femeie, si nu pare nimic deosebit in asta. Dar este. De multe ori ies cu Ioan in parc si dimineata si seara, doar noi doi. Ne straduim sa cunoastem alti copii si alti parinti, ca sa avem companie si un ferment de dezvoltare, ceva, totusi, nu ne iese prea des. Prietenele care locuiesc in zona au si ele program incarcat in ultima vreme, asa ca e intr-adevar exceptional sa merg in parc cu o prietena dimineata si sa ma vad cu alta prietena la pranz.

Starea pe care am avut-o in urma acestor intalniri m-a dus cu gandul la cartea lui Jean Liedloff, Attachment Parenting, o carte de antropologie pe care fiecare parinte ar trebui sa o citeasca de cel putin 3 ori inainte de a deveni parinte! Liedloff a stat cu un trib „primitiv” si a observat timp de ani de zile ce fac, cum fac si cu ce gratie au reusit sa o ia si prizoniera la un moment dat! „Primitiv” este in ghilimele deoarece acesti oameni care se afla ca tehnologie la nivelul epocii de piatra, poate, au o inteligenta emotionala si un sistem familial atat de bine pus la punct, incat noi ne numim barbari in raport cu ei. Cel putin din punct de vedere al cresterii copiilor si al educatiei emotionale, cu siguranta noi suntem la nivelul epocii dinainte de piatra si ei sunt sky-rocket.

Daca aveti curiozitatea de a afla ce faceti in epoca de piatra, cititi cartea :). Eu va povestestesc despre mine, despre faptul ca pt mine citirea acestei carti a insemnat o cotitura semnificativa in viziunea mea despre copil. Ioan este cum este, deoarece l-am purtat in manduca pana la 11 luni aproape zi de zi (cand a inceput a se deplasa singur in picioare), a dormit in pat cu noi aproape din prima zi de viata, nu l-am lasat sa planga si l-am purtat si prin casa in sling, in brate, in carca, l-am alaptat la cerere pana la un an si 6 luni (uneori de cate 10 ori pe noapte si 10 ori pe zi cand ii ieseau dintii sau a fost bolnav, asta a fost greu) si asa mai departe… tot ceea ce se numeste Attachment Parenting (denumire asociata cu dr. Sears, care a furat de la Liedloff ideea).

Bineinteles, parinte atasat, poti sa fii cu adevarat, intr-o structura familiala care incurajeaza, ofera suport si premiaza atasamentul. Mai pe romaneste, ai nevoie de sprijinul atasamentului celor din jur, pt a oferi copilului un atasament sanatos. Asa se intampla si in tribul indian in discutie (fapt pe care Sears l-a sarit in teoria lui): mamele locuiesc fiecare cu mama ei, iar daca o mama ramane orfana, ea e rapid „adoptata” de o matusa si se muta in casa ei, impreuna cu intreaga familie. Subliniez aici ca acesti indieni sunt foarte pasnici si au un mod de comunicare care dezamorseaza conflictele in mod elegant. Intreaga structura sociala e orientata catre constientizare si comunicare, iar copiii sunt bine continuti in aceasta „supa” de emotii pozitive si sprijin reciproc.

De ce m-a dus gandul la toate acestea dupa intalnirea cu prietenele mele? Pentru ca starea mea s-a modificat vizibil, fara a face nimic altceva. M-am observat cu uimire cum am devenit mai relaxata, mai rabdatoare si dispusa sa-l iau cu „usurelul” pe Ioan, care poate fi destul de incapatanat cand e obosit. Efectiv, am simtit o putere noua in a sustine tot ce inseamna ingrijirea si mangaierea lui Ioan. Si puterea ma gandesc ca vine din adevar, din faptul ca avem nevoie unii de altii cum are nevoie pamantul de apa pt a rodi si focul de aer pt a se aprinde. Iar femeile-mame au mare nevoie de sustinerea altor femei, a altor mame, mai ales daca isi petrec mult timp cu un copil mic. Aceasta putere feminina impartasita e mai importanta de o mie de ori decat toate patuturile, caruturile, scutecele si toate obiectele prostesti pt copii, la un loc! Pe care, mamele, zapacite de marketing, le doresc, le planifica, la vaneaza si le viseaza.

Tare as vrea sa simt in fiecare zi puterea din adevarul acesta, al femeilor, al mamelor. Adevar nespus, care nu beneficiaza de marketing, de publicitate, de recomandare, pt ca nu costa bani. Ce putem face, zi de zi, pentru a aduce aceasta putere in vietile noastre de mamici si de adulti?

Ma gandesc la asta.

http://www.continuum-concept.org/

http://www.continuum-concept.org/cc_defined.html

Anunțuri

Care e parerea ta?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s