Educatie pentru viitor

Povesteaţi despre tatăl dumneavoastră care a avut o viziune că România va fi abandonată.
Făcea parte din sistemul educativ. „Învăţaţi, făceţi-vă o profesiune, că nu veţi mai avea bani!“, ne spunea.

De anul trecut, cand am citit interviul din Adevarul cu Constantin Balaceanu-Stolnici, ma urmareste aceasta fraza vizionara a tatalui sau, boierului Stolnici, catre copii: „Învăţaţi, făceţi-vă o profesiune, că nu veţi mai avea bani!“

Astazi, aceasta fraza, putin modificata, o repeta batranii comunisti care au preluat puterea dupa ’89, fiilor lor, care nu mai sunt nici ei tineri: „Învăţaţi, făceţi-vă o profesiune, că nu veţi mai avea ce fura!“. 

In orice varianta, de ce e importanta educatia? Pentru ca educatia, in sensul ei cel mai larg, ne construieste ca oameni, si in mare masura, ne construieste viitorul.

De aceea, meditand eu la aceste grave chestiuni intr-o seara, il aud pe Ioan zicand (era in pat si in secunda doi a adormit bustean): „Al meu… a mea…. al meu… a mea… de ce-ai furat?”. Dragul de el, ii facea reprosuri vulpii rele care l-a furat pe iepurasul Botaila, din minunata poveste a magarusului Zoli.

https://i0.wp.com/www.librarie.net/coperta/peripetiile-magarusului-zoli-164412.jpg

De ce recomand aceasta carte in mod special? Pentru ca este un inceput excelent pentru educatia morala, pentru care nu exista „prea devreme”, cum ma ciorovaiesc cu tac-su uneori.

Mai jos, un fragment mai mare din acest interviu-de-pus-pe-ganduri:

Viaţa satului Stolnici era dominată de familia dumneavoastră?
Da. Paternalistic. Prin tradiţie, când era cineva bolnav, când avea un necaz, mergeam să-l ajutăm. Familia noastră sponsoriza spitalul, şcoala, grădiniţa de copii. Biserica era ctitorită de noi. Vorbiţi despre o societate tihnită. Când aţi auzit prima dată de război? În mediile în care trăiam noi a fost linişte, până când, în 1933, Adolf Hitler a luat puterea. Când a luat Mussolini puterea nu s-a întâmplat nimic, Italia nu-i o ţară care să declanşeze un război. În 1933 s-a simţit prima oară că începe să fie ameninţată pacea.
Avea Hitler aşa reputaţie chiar şi aici, la noi?
Păi, noi am fost ţară europeană. Orice mişca în orice parte a continentului avea repercusiuni aici. Nu numai economice, dar şi politice, şi culturale. Orice schimbare de guvern în Franţa, în Anglia era percepută ca lucruri care se petrec în aceeaşi familie. Mai ales că aici se trăia cu emoţia prezenţei Rusiei care se organiza. Era o Rusie comunistă, se ştia ce orori făcuse, ajunseseră informaţii despre Gulagul comunist, se ştia că au armate foarte mari, iar noi eram frontieră. Se simţea această primejdie, dar Hitler a venit cu o a doua primejdie. Şi, pe măsură ce timpul trecea, disperarea populaţiei venea nu de la creşterea puterii lui Hitler, ci de la indiferenţa celorlalte puteri: Franţa, Anglia, America. Americanii priveau ce se întâmplă aici ca pe un spectacol, gândindu-se cum vor putea profita. Noi am fost victima nu numai a agresiunii sovietice şi germane, dar şi a indiferenţei popoarelor celorlalte, care nu s-au pregătit. Nu ştiţi ce catastrofă morală a fost în ţară după înţelegerea de la München (n.r. – semnată de Germania, Franţa, Marea Britanie şi Italia, permitea Germaniei să anexeze Regiunea Sudetă, care aparţinea Cehoslovaciei)! Simţeai că nu ai pe nimeni alături!
Coboraţi în stradă, vă interesa ce discută oamenii sau vă mărgineaţi la discuţiile dintre elite?
[…….]Noi eram, totuşi, copii de liceu, care nu înţelegeau toată complexitatea acestor conflagraţii.
Povesteaţi despre tatăl dumneavoastră care a avut o viziune că România va fi abandonată.
Făcea parte din sistemul educativ. „Învăţaţi, făceţi-vă o profesiune, că nu veţi mai avea bani!“, ne spunea.
Nu era doar un mod de a vă stimula?
Nu, era o convingere personală. În 23 august 1939, a devenit clar pentru toată lumea că România va fi a comuniştilor. Şi atunci au mai fost oameni care au sperat, dar s-a văzut clar că democraţiile sunt în primejdie.

Iata cum in 1939, unii intrezareau viitorul dur care ii astepta pe romanii (si care nici nu s-a terminat). Stolnici-fiul, a ascultat sfatul tatalui sau si a invatat. A devenit medic si a mancat o paine dupa ce familia Stolnici a pierdut averea.

Voi pentru ce fel de viitor va pregatiti copiii?

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;Educatie pentru viitor&8221;

  1. Eu mi-i cresc cu o baza solida pe baza carora sa ia decizii bune. Mi-i cresc ca sa stie care este datoria lor si ce trebuie sa faca, nu sa astepte ca niste milogi cu mina intinsa in fata celor din guvern.

    Apreciază

      • In primul rind le pun o baza morala copiilor mei. Astfel, deciziile sint usor de luat atunci cind se gasesc la locul de munca si in viata. Apoi, le explic care este rolul guvernului si astfel vor intelege ca ei sint datori ca sa isi gaseasca un loc de munca, ei sint datori sa se intereseze cum sa-si traiasca viata si sa aleaga oameni care le respecta drepturile. Astfel, ei vor fi independenti de guvern si nu stau la mila lui. I-am invatat ca sa nu astepte absolut nici un ajutor de la guern care nu intra in atributiile sale. I-am invatat ca sa se descurce singuri.

        Apreciază

            • Nu stiu cum au ajuns oamenii la ideea ca statul in general, si invatatmantul in particular, lucreaza pentru interesele lor si mai ales ale copiilor lor. Ca mie mi se pare evident contrariul, adica lucreaza pentru orice interese, dar nu cele publice. E o chestie care ma uimeste intotdeauna, atitudinea asta „lasa ca stie X-ulica mai bine, face mai bine ….pentru mine”

              Apreciază

Care e parerea ta?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s