Educatie pentru viitor: o carte si muzica pentru Ioan

Educatia vazuta de sus, arata ca un cerc. Vazuta din alt unghi, e un manunchi de spirale, care urca incolacindu-se una in jurul celeilalte, ajutandu-se sau impiedicandu-se una de alta. Ne tot invartim si ne invartim in cercuri din ce in ce mai largi si cu cat stim mai mult, cu atat vedem cat de putin stim. Si invers: cei ce stiu putin si se invart in cercul lor cel stramt, sunt convinsi ca stiu enorm, dat fiind ca restul cunoasterii este pentru ei doar intuneric.

Timpul este limitat, energia noastra e limitata, nu putem face tot ce ne trece prin minte („sa faca: dans, inot, educatie financiara, pictura, engleza, pian si tenis, of course!”). Educam in fapt nu prin ceea ce ne trece prin minte, pentru ca gandurile nu au durabilitate, ci prin sentimente, care decurg direct din valorile noastre cele mai profunde. Daca suntem snobi si toata lumea invata chineza, aceasta este pentru noi o valoare in sine: copilul va invata chineza (pentru a fi in randul lumii, nu de dragul limbii chineze).

La fel, prioritatile in educatie vin natural, in functie de valori. Ceea ce se implineste si se vede in copil sunt de fapt valorile noastre solidificate. De aceea, cu toata convingerea o spun, ca educatia copiilor este ultima nostra sansa in viata de a ne reeduca pe noi insine.

Copiii invata cel mai mult din exemplut, din ceea ce facem automat. Nu invata din gandurile noastre marete despre viitorul lor si nici din pretentiile absurde ale sistemului de invatamant, ca ansamblu.
Copiii invata din ceea ce suntem acum si din ceea ce ne straduim sa fim. Ei sunt si se straduiesc sa fie cu adevarat ai nostri, in cel mai profund sens.

Psihicul omului functioneaza prin 3 structuri, care se interinfluenteaza: structura divina, structura mentala si cea corporala. Educi una din structuri, ramai in urma la altele. Incerci sa indesi intr-una fara masura, celelalte se usuca. Dar le putem si imbina frumos: mergem in curtea bisericii, Ioan alearga, ne asezam pe banca, masinuta brum-brum de zor, culegem castane, le studiem, intram in biserica, ne inchinam, il spun lui Ioan a mia oara ca nu are voie in altar. Am crescut un micrometru in cele 3 directii.  Nu ma gandesc in fiecare zi la asta, dar in fiecare zi, inconstient, caut sa trec si pe acolo si pe acolo si pe acolo.

Citesc niste bloguri americane de home-schooling si undeva, am gasit un studiu al lui Evans, cum ca, pentru prescolari, singura activitate care coreleaza statistic semnificativ cu performanta la testul de intrare in colegiu (ACT) este cititul de catre parinte sau impreuna cu un parinte.

Asa ca, citim lucruri fumoase, mai ales poezii, din cele care cresc sufletul si apoi mintea. A ramas interesul lui Ioan pt alfabet (pt ca stam mai mult in casa, se intereseaza mai mult de litere), dar nu e o prioritate nicidecum. Cititul basmelor clasice (cele care povestesc despre inconstientul colectiv), al poeziilor clasice si povestile despre felurite imagini si poze din carti si reviste, ar trebui sa faca parte din fiecare zi a oricarui copil de 2 ani.

Si rugaciunile pe care le gasiti in partea a doua a cartii, bineinteles.

http://www.magdan.ro

Si sa nu uitam de muzica clasica, care este o poarta de nepretuit catre suflet, minte si corp :

http://www.bebelibrarie.ro/produse/Wolfgang_Amadeus_Mozart-758

Studii stiintifice arata neuronii grabindu-se sa isi extinda dendritele si sa realizeze noi conexiuni sub influenta magica a muzicii (nu numai Mozart, ci, in general, muzica clasica).

Aveti alte idei despre ce ar mai putea intra in „meniu”? Le astept!

Anunțuri

Care e parerea ta?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s