Despre recrutare

Pentru ca incep un proiect de recrutare, vreau sa scriu ceva despre cum recrutez. Acum cateva zile, am aruncat un ochi in articolul  lui Branson, „How I hire”, al carui link il aveti la sfarsit. In timp ce citeam, comparam sistemul meu de recrutare cu ceea ce spune  Branson.

Ce spune Branson? Ca recruteaza in primul rand in functie de personalitate. Abilitatile se formeaza, eventual se transfera, dar o personalitate „asshole” este ceea ce este si basta; si poate strica mult sau foarte mult in companie, in functie de nivelul decizional la care accede.

Prioritatile mele in recrutare sunt nitel altele. Pe primul loc la mine stau principiile morale ale candidatului (identificarea prezentei sau absentei lor :)). Un smecher care baga mana in pixurile, casa de bani sau conturile companiei, poate avea o personalitate fermecatoare in job. Doar ca nu are in vedere decat propriul interes, in spatele aparentei seducatoare. Poate fi ok 90 la suta din timp, dar daca in restul de 10 la suta capuseaza angajatorul prin intermediul propriei firme (vorbesc despre realitati, nu situatii ipotetice), personalitatea prietenoasa nu ne mai ajuta. Pe al doilea loc sta motivatia pt job, care e o treaba aparte, cu toate ca e puternic influentata de tipul de personalitate. Motivatia intrinseca pt job („imi place ceea ce fac aici„) este trufandaua pe care o caut. E rara, cu toate ca multa lume zice „vreau sa fac ceea ce-mi place” Din pacate, nu multi stiu cu adevarat ceea ce le place si ceea ce li se potriveste, pt ca orientarea vocationala in societatea romaneasca e minunata, dar lipseste cu desavarsire :). Si, pe locul al treilea, vine personalitatea. Din personalitate, ma intereseaza, indiferent de job, gradul de nevrozism – cat e de taca, pe romaneste. Toti suntem taca-taca intr-o anumita masura, asta e clar, ideea e sa nu fim exagerat de taca la job.

Cam asta ar trebui „sa citesc” eu in timpul procesului de recrutare in ceea ce scrie, spune si face candidatul si mai ales in ceea ce NU scrie, spune, face. Foarte simplu, nu? Imi aduc aminte de anumite opinii pe care le-am ascultat, cum ca recrutarea ar fi un fel de secretariat, mai evoluat, asa. Sau ca tipele de la recrutare sunt niste scorpii nesimtite (adica fara simtaminte :)).

Acum ati inteles de ce?

Articolul lui Richard Branson: http://www.linkedin.com/today/post/article/20130923230007-204068115-how-i-hire-focus-on-personality?trk=NUS_UNIU_PEOPLE_FOLLOW-megaphone-fllw

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Despre recrutare&8221;

  1. Bonjour,

    Cele mai mari succese pe care le-am avut ca intervievator au fost cele in care am gasit oameni cu principii, cu personalitate si cu motivatie.

    Cele mai mari insuccese pe care le-am avut ca intervievat au fost cele in care mi-am expus principiile, personalitatea si motivatia in fata unor oameni care cautau doar sa dea o bifa intr-un check-box. Si urasc sa bag mana in pixuri si iubesc ceea ce fac.

    You do the math… In sistemul unora de HR conteaza doar check-boxul, deci e relativ explicabil ca in „check-boxul” candidatilor tipele de la recrutare devin niste scorpii nesimtite.

    Multa bafta!

    Apreciază

    • Buna,
      Daca ai avut insuccese cand ai discutat deschis, sigur nu te potriveai in cultura organizatiei. De cele mai multe ori recrutorul e influentat „mortal” de cultura in care traieste zi de zi minim 8 ore, cu pauze de we. Nu stiu de ce intrat in spam comentariul si nu l-am vazut, pt ca e chiar interesant fenomenul pr care il spui. Mi s-a intamplat si mie 🙂 Inca un motiv sa lucrez de acasa cu zel 🙂

      Apreciază

Care e parerea ta?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s