Cum m-am apucat de desenat caricaturi: facand recrutare pe linkedin

Desenez in parc, cand Ioan alearga toboganele printre balansoare si balansoarele printre alti copii. Acolo sunt mai creativa si asta stie si el, se pare, cum scot caietul de schite, cum sare din transee sa vada ce fac. Mazgalesc si ca sa-mi fac mana, mai fac haz de necaz si ma amuz de ale mele peripetii recrutoristice.

Caricatura de mai jos se bazeaza pe un fapt real: niciodata un anunt de job nu scoate atatea Like-uri si Share-uri cate scoate o caricatura buna; si comentarii! si… dupa cateva zile ma trezesc ca altcineva imi Share-uieste ce am Share-uit eu acum cateva zile. Si tot asa. Inteleg ca joburile sunt joburi, asa ca am ajuns sa-mi impachetez anunturile intre 2 caricaturi, ca sa am vizualizari la anunturile pe care le public.

Exemplu concret: prima caricatura (foooarte buna): bang! 800 de vizualizari, Like-uri, Share-uri etc.; la mijloc vine anuntul: poc! 156 de vizualizari, fara Like, fara Share; la coada, alta caricatura, mai slabuta: 500 de vizualizari, ceva Likes, ceva Shares… Si cum numarul de caricaturi bune e limitat, m-am apucat sa desenez.

Concluzia: oamenii iubesc umorul! Traiasca umorul! Si schimbarea de cariera! Voi ce credeti?

P.S. Caietul de schite pe care desenez l-am primit cadou de la buna mea prietena, Simona, care acum este tare departe. Mi l-ai dat cu gand bun si uite ce – l mai muncesc 🙂