Ce este si ce nu este dislexia?

Rest your dreams

Rest your dreams, © by Misan, 2014, Odihneste-ti sau ingroapa-ti visele

 

Ce este dislexia?

Un tip de functionare a creierului care favorizeaza:

logica, abilitatile artistice, conexiunile intre fapte aparent nelegate (proces care a sustine creativitatea),  perceptia ansamblului, lucrul cu obiecte concrete etc.

si defavorizeaza:

procesarea simbolurilor (litere, cifre), perceptia timpului, orientarea spatio-temporala etc.

Dislexia nu este o boala, o tulburare, nu este o anomalie, nu este o deficienta, nu este o problema, nu este un blestem, decat in masura in care, prin ignoranta, conformism, neglijenta, neatentie si chiar rautate reusim sa o transformam in cele de mai sus. Nu are nicio legatura cu autismul, ADHD-ul, Asperger samd.

Dislexia este o variatie in functionarea creierului.

In populatia americana si engleza, intre 10 si 20 de procente functioneaza dislexic (nu am gasit sa existe un studiu pe populatie romaneasca). Acest procent important, MARE, ne arata ca dislexia este adaptativa pentru specie si nu este o simpla anomalie a functionarii cerebrale. Pana la urma, in frunte cu Einstein, dislexicii aduc si au adus destule servicii umanitatii, ca sa le facem, in al doisprezecelea ceas, dreptate.

De ce au nevoie dislexicii de dreptate?

Pentru ca pur si simplu, abordarea actuala a dislexiei ca si tulburare, le face o nedreptate pe viata, categorisind aceasta parte a populatiei ca “disfunctionala”, cu toate ca deseori este inalt functionala in sectoare de activitate complexe, inclusiv ca scriitori, poeti, jurnalisti. W.B. Yeats, (poate) cel mai mare poet de limba engleza, avea dificultati majore la examene, deoarece lucrarile erau evaluate in functie de spelling and grammar, nu in functie de idei. Totusi, a avut taria sa treaca de parerea proasta a familiei despre facultatile lui mintale, de parerea profesorilor (pe care totusi i-a impresionat cu abilitatile lui matematice!)si a cator si mai cator altora (doar un dislexic poate povesti cate frustrari, amaraciuni si lovituri poate suporta un copil, din cauza ca nu poate citi la fel de repede ca ceilalti!). Multii alti copiii talentati au cazut insa sub patul procustian al bunului sistem scolar, cel care ii lungeste pe cei prea scurti si ii scurteaza pe cei ce sunt prea lungi.

Adica ii aduce pe toti la o masura “medie”, in care, din pacate, dislexicii deseori nu incap.

Acum imaginati-va nitel ca in viitor, PC-urile vor fi niste gadgeturi preistorice, totul se va gandi, verbaliza si memora in harduri implantate in creier, scrisul si cititul vor fi, [vai de mine!] o chestie anacronica, asa, pentru spirite boeme… Ce ne vom face, noi, cei 80 de procente de “normali”, cand vom ramane cu eticheta “dislexic” in mana, pentru ca verbalizarea va fi instantanee, procesorul va comanda inregistrarea gandurilor…. si iaca vom fi si noi niste mediocri, acolo?

Pana una, alta, faceti, va rog, dreptate, dislexicului de langa voi. Daca intrati intr-o clasa de 20 de elevi, domnule profesor, aveti acolo minim 2 dislexici, maxim 4. Stati putin, ca si clasele sunt segregate! Sunt clase bune…. (de obicei A, B) si restul! In clasele bune intra cate un dislexic hiper-compensat, care munceste cat 3 pramatii cu memorie buna. Iar restul claselor, unde dislexicii pot fi aruncati, alaturi de alti “prosti” (da, am fost si eu in cancelarie, asta e nivelul limbajului…), ca sa treaca si ei, ca gasca prin apa, pe la scoala. Daca va uitati in familie, jur imprejur, de la bunici pana la nepotii fratilor si surorilor, aveti macar un dislexic. El este “lenesul”, “putoarea” sau “ciudatul” familiei. Sau artistul, exceptionalul, mandria familiei, depinde de context, pur si simplu. Este adevarat, dislexia avand o puternica determinare genetica, mai ales pe linie masculina, puteti avea, la 15 persoane (bunici, parinti, frati, copii), 4 dislexici (vorbesc din fapte, nu din estimari). Aceste persoane traiesc, citesc, scriu si functioneaza foarte bine, cu anumite particularitati, foarte interesante 🙂.

Cunoscandu-le, le putem valoriza.

Intelegandu-le, ne putem adapta.

Iubindu-le, le putem accepta.

Asa ca, cititi urmatoarea pagina: cum recunoastem dislexia si reveniti si aici, pentru ca mai am de scris 🙂.

Pana acum, din pacate, nu am gasit resurse care sa evidentieze darurile dislexiei, deci ma abtin sa dau linkuri. Am gasit insa o expresie care mi-a placut: “diferente de invatare”, in loc de “probleme de invatare” si o voi folosi cu drag.

Detalii despre Yeats: http://www.saintbonaventure.com/faculty/mcelvogue/documents/Yeats5Miller.pdf

Anunțuri

Care e parerea ta?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s