Exista viata dupa gluten: progrese, ostilitati, resurse

Pentru mine, a manca fara gluten nu reprezinta o dieta, ci este un fapt natural, care decurge logic din constatarea ca glutenul imi face rau, tot mai rau, pana la punctul de a intra in soc. Consecintele acestei decizii au bataie foarte lunga: pe masura ce inflamatia din corpul meu scade, durerile de ceafa, umeri, coloana, bazin, genunchi sunt mai mici, solicitarea asupra suprarenalelor e mai mica, deci ochii mai putin umflati si oboseala mai rezonabila. Chiar m-am mobilizat sa fac o programare la alergolog, sa vad ce analize mi-ar fi folositoare.

Am gasit un studiu interesant aici: http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/14984816, care face referire la pacientii cu boala celiaca (intoleranta la gluten genetica) si care concluzioneaza ca 73 de procente din cei cu boala celiaca netratata (care mananca gluten), au cel putin o regiune a creierului slab vascularizata:

Of the 15 untreated celiac patients, 11 (73%) had at least one hypoperfused brain region, compared with only 1 (7%) of the 15 celiac patients on a gluten-free diet and none of the controls (P = 0.01). Cerebral perfusion was significantly lower (P <0.05) in untreated celiac patients, compared with healthy controls, in 7 of 26 brain regions. No significant differences in cerebral perfusion were found between celiac patients on a gluten-free diet and healthy controls.There is evidence of regional cerebral blood flow alteration in untreated celiac patients.

Implicatiile sunt multiple: anxietate, depresie, atac cerebral… Iar in populatia romaneasca intoleranta la gluten este diagnosticata in cam zero virgula zero zero ceva la suta din cazuri. Nu ma mir deci ca am auzit de curand o poveste a unui om de bine care a facut atac cerebral fatal la 46 de ani.

Intre timp, au mai aflat si altii, in afara de cititorii blogului, ca nu mancam paine. Reactia unora a fost deconcertanta: acuzatii, nervi, bucati de paine strecurate in mana copilului „pe la spate” si chiar prin fata. In aceste situatii nu prea avem cale de intors, decat sa evitam persoanele in cauza, deoarece semnificatia inconstienta a painii este foarte puternica. Ca si cum, daca renuntam la paine, suntem pagani, renuntam la Dumnezeu. Nu va mirati daca veti intampina scepticism, opozitie, ostilitate, chiar ura in familie daca veti incerca sa va diagnosticati orice afectiune legata de mancare, intra in joc frici adanci in situatia data! Iar painea Domnului este un fel de mancare atat de unanim acceptat, incat pt unii renuntarea la ea este o veritabila impunitate!

In acelasi timp, am continuat documentarea mea, cu incetineala melcului. Citesc 2 carti, prima de mai jos am cumparat-o deja in 6 exemplare, cinci pentru toate mamicile pe care le stiu interesate de subiect 🙂

Cea de-a doua este o carte compilata din internet, pe baza cazului real al copilului atopic al familiei. Are prea multe referinte la site-uri comerciale, „nestiintifice”, chiar si pt gustul meu, care nu sunt o „snoaba” a studiilor medicale. Experienta de parinti a autorilor este valoroasa, chiar daca pretul cartii e nejustificat de mare. Le sunt recunoscatoare insa, pentru ca mi-au atras atentia asupra disbiozei intestinale si rolului ei in declansarea dermatitei atopice:

Am cumparat paste aglutenice bio de la Petras Bio si am fost foarte incantata de ele: paaaaaaaaaaaasteeee!! Sanatate!

Anunțuri

Care e parerea ta?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s