Cum sa ingrijesti un traumatism craniocerebral

Cateodata viata ne face surprize chiar si la noi acasa, in cel mai banal si cunoscut loc de pe Pamant, acolo unde stim cu ochii inchisi unde este sapunul, patul si lingurita. Cu toate acestea, accidentele casnice mortale, grave sau demne de luat in seama nu sunt o raritate. Si regula asta tocmai ce am invat-o si eu acum exact 3  saptamani. Inca mai simt urmele ei, cu toate ca in fiecare zi ma simt mai bine. Poarta numele din titlu, traumatism craniocerebral, adica, mai pe romaneste, lovitura la cap. Ingerul meu pazitor a avut de lucru cu mine in ziua respectiva…. putea sa fie mult mai rau!

Imagini pentru ingerul pazitor

Cum a fost posibil ca la mine in casa sa patesc asa ceva? Nu imi aduc aminte nici acum, am amnezie referitor la acele secunde. Imi aduc aminte ca m-am urcat pe o scara ca sa ridic hainele de vara pe dulap, bine ambalate intr-un sac vidat, mare si greu. Cam 20 de kg. Am mai facut isprava asta cu alti saci, nu era o noutate. Apoi m-am sprijinit de dulap, ca sa imi iau avant si scara a inceput sa danseze sub mine. Urmatorul lucru pe care mi-l amintesc a fost o durere cumplita in creier, care m-a facut sa strig si sa izbucnesc in plans. Mai rea decat durerea a fost senzatia de dezorientare, nu stiam cine sunt, unde sunt, cum il cheama pe sotul meu, de la cine pot cere ajutor. Copilul are 6 ani, se uita la mine si astepta, total dezorientat si el, pentru ca nu vazuse ce s-a intamplat. A auzit bufnitura din camera alaturata, a venit si a luat sacul de haine de pe mine si apoi s-a asezat pe scaun, nestiind ce sa faca. Se pare ca lesinul meu a durat un minut sau doua, pentru ca el nu a apucat sa se sperie cu adevarat, dar a avut timp sa ia sacul de pe mine.

Prin meseria mea, stiu nitica neurologie. Absolut neintamplator, am ajuns si la spitalul Bagdazar la urgenta, de 2 ori, cu matusa si unchiul meu, cu accidente grave. Stiu ce se intampla acolo. Accidentul meu nu a fost de targa, eram pe picioare si eram candidatul a ore de asteptare pe un scaun, sambata seara. Capul ma durea ingrozitor, aveam tulburari de echilibru si orientare, aveam un hematoame imense pe piciorul stang, totusi, nu eram o „urgenta”, cum sunt cele care vin la Urgenta la spitalul de neurologie Bagdazar. M-am gandit ca am un copil de 6 ani in grija si vorbind cu o ruda care are experienta in urgente, am ramas in propria mea ingrijire.

Dupa ce mi-am revenit cat de cat, am scos pasta de turmeric din frigider si am inceput sa mananc cu lingura mare. In 2 saptamani am mancat peste 500 de grame de pudra de turmeric. M-a ajutat atat prin scaderea inflamatiei cerebrale, cat si prin efectul analgezic, pentru ca 3 nopti am dormit cam prost: ma durea capul la locul impactului, dar ce ma dureau ceafa si oasele fetei de la zguduitura! Piciorul era ca zdrobit, durea la orice miscare, pentru ca o vena foarte mare s-a spart. Turmericul a fost pe locul intai si a ramas asa si in ziua de azi, cand mananc minim 3 linguri mari zilnic.

Am inceput sa beau ceai, litri de ceai. Am observat ca am nevoie de stimularea circulatiei cerebrale si imi fac bine ceaiurile incalzitoare: ghimbir, turmeric si obisnuitul meu paducel combinat cu troscot, lavanda si roinita pentru relaxarea sistemului nervos. Daca beam ceai, ma simtea mai bine, daca nu beam ceai, ma simteam ingrozitor. Cam 2 litri de ceai a fost portia minima pentru cel putin o saptamana.

A doua zi fiind duminica, mi-am adunat toate puterile si am plecat la biserica, la parintele duhovnic. A fost o decizie, similara cu cea pe care am luat-o inainte de a avea copilul si pe care am descris-o in alt articol, care ar merita detaliat. Am ales sa merg sa cer vindecare de la Dumnezeu. Inainte de a iesi pe usa, m-am aplecat sa ma incalt si aproape am cazut. Ceva apasa pe centrul echilibrului si cand ma aplecam, trebuia sa ma tin de ceva ca sa nu cad. Mi-am spus: „Trebuie sa am grija sa nu ma aplec, sa rog copilul sa se aplece pentru mine”. Asa am mers la biserica. Am asteptat sfarsitul liturghiei, am mers la parinte si l-am rugat sa imi faca rugaciune pentru sanatate. Si el, fara nicio intrebare, mi-a luat capul in maini si s-a rugat cu multa durere pentru mine. Nu am vorbit nimic mai mult, era o zi cu multe evenimente si era foarte ocupat. Dar plecand din biserica, am facut o inchinaciune pana la pamant, intentionat. Si nu am mai cazut spre stanga, ceea ce mi-a dat un sentiment de bine, recunostinta fata de lucrarea lui Dumnezeu si speranta ca voi fi bine. Am simtit ca Dumnezeu mi-a pus, literalmente, Mana Lui buna in cap, prin intermediul parintelui.

Ce am mai facut? Am cumparat si un extract de Ginko Biloba si un extract gemoterapic de vita de vie, unul pentru circulatie cerebrala, celalalt pentru intarirea vaselor de sange.

Somnul face bine in orice situatie, dar dimineata, dupa 10 – 11 ore de somn, ma dureau toate. Dupa o mare portie de turmeric, un ceai si un ginko, viata redevenea suportabila. Mi-a facut bine sa ma intind in timpul zilei, cu toate ca nu s-a intamplat de multe ori.

Lana mi-a facut bine si am purtat-o, din cap pana in picioare, cu toate ca nu era vremea inca. Aveam nevoie de caldura ei pentru decontractarea musculaturii si pentru protectia organismului meu epuizat de traumatism. O recomand de la perna si pilota pana la colanti si bluze de piele. Efectele ei de conservare a energiei organismului sunt documentate si argumentate de altii, recomandarea mea este sa purtati lana oricand, dar mai ales daca ati suferit un traumatism de orice fel. Dormiti pe lana si sub lana, imbracati-va si incaltati-va cu lana, acoperiti scaunele cu lana. Va va ajuta sa va refaceti.

As vrea ca in viitor sa scriu un articol despre sursele de lana testate de mine si folosite cu succes de ani de zile.

Alimentatia antiinflamatoare a fost, in tot acest timp, o prioritate. Nu am avut o pofta grozava de mancare si am suplinit cu alimente concentrate si pe cat posibil vii, legume, fructe, seminte, hrisca, ulei de masline si putin peste. Am fiert numai ceea ce este absolut necesar (lintea, dar nu ceapa, orezul, dar nu morcovul, cartoful, dar nu usturoiul samd). Ca de obicei, nu am prajit absolut nimic si nu am incalzit grasimi, nu am mancat zahar, ulei de floarea soarelui, gluten si lactate (toate aceste alimente sunt puternic inflamatoare prin natura lor).

Natura este foarte importanta in vindecarea oricarei probleme, implicit a celor traumatice. Nu am facut mult efort, nu am alergat dar am mers cativa kilometri pe jos, in parc, aproape in fiecare zi, incercand sa stau cat mai mult la soare, pentru reenergizarea organismului meu epuizat.

https://www.huffingtonpost.com/jennifer-edwards/natures-healing-effects-o_b_640887.html

Toate acestea le-am facut pe rand, pe masura ce simteam ce imi face bine si ce nu.

M-am vindecat, incet – incet. Am ramas cu amnezie referitoare la accident (cum m-am lovit atat de rau la picior?) si cu o tulburare de memorie, care se remite, zi dupa zi. Dar ce a fost mai grav, acel ceva ce apasa pe centrul echilibrului, s-a vindecat in biserica.

Bineinteles, m-au intrebat mai multe persoane daca totusi, am de gand sa merg la medic. Da, am de gand, cand ma voi simti in stare sa merg, pentru un control. Si cand voi sti ca am copilul acasa, in siguranta, si ca ma intorc acasa. De ce? Pentru ca atunci voi putea recepta ingrijirea medicala ca pe un dar, nu ca pe un traumatism suplimentar. Daca as fi mers in acea sambata la Bagdazar, numai prezenta langa oameni grav bolnavi, ar fi fost un traumatism suplimentar, pentru o persoana slabita si sensibila. Nu mai spun ca personalul de la urgenta poate fi grabit, neatent, dur. Domnul doctor Cacovean Adrian, a exprimat mult mai bine decat mine cum poate duritatea actului medical declansa si agrava  o boala incipienta. „Toate bolile considerate cu componenta genetica, cum ar fi poliartrita reumatoida, spondilita ankilozanta, starile trombofilice etc, au o perioada initiala cand sunt inactive, apoi la un moment dat devin prezente in viata pacientilor. Ceva pare sa activeze genele la un moment din vioata pacientului. Acel ceva nu este decat emotia, socul emotional prin care trec pacientii. Contactul cu sistemul sanitar, punerea cate unui diagnostic pompos, investigatiile, controalele medicale, medicatiile agresive si uneori interventiile agresive, sunt traume emotionale suplimentare, care se adauga celui initiale si care nu mai lasa apoi pacientul sa se faca bine, constituindu-se ca boli iatrogene mai grave decat boala de inceput. Inactivarea acestor gene se face prin intelegerea cauzei reale a bolilor, respectarea principiului primum non nocere (o trauma majora este comunicarea de catre medic a unui diagnostic nefast, cand iti spune direct ca ai cancer si nu mai ai de trait sau trebuie sa fii mutilat prin operatii de exereza majore si iradiat si otravit prin citostatice si ca oricum o sa mori) si tratamente capabile sa induca inactivarea expresiei genei patologice si inducerea exprimarii genelor sanatoase. Asa cum a venit o boala, asa pleaca atunci cand se face ce trebuie si vine ingaduinta de vindecare de Sus! Sa nadajduim toti la vindecare si sa o cerem de Sus si de la medic.”

Ce as mai fi putut face? Sa iau remedii homeopate, pe care din pacate nu le-am avut in casa si nici nu mi-a trecut prin creierul meu inflamat sa le cer unei prietene… Iata ce se recomanda la traumatisme de mai multe tipuri, remediul principal fiind Arnica, sub forma de pilule, dar si de gel cu aplicare locala.

Fotografia postată de Sourav Das.

Nu in ultimul rand, am reflectat care este mesajul acestei „caderi in gol” pentru mine si am ajuns la concluzii pe care de atunci, ma straduiesc sa le pun in aplicare.

Sa va dea Dumnezeu sanatate!

Daca ati avut experiente similare si puteti aduce completari, orice adaugire la cele de mai sus este binevenita!

Sursa foto: https://doxologia.ro/canon-cantari/canonul-de-rugaciune-catre-ingerul-pazitor-al-vietii-omului

http://uk.chehomeopathy.com

Anunțuri

Pasta de dinti remineralizanta si cateva ganduri despre fluorizare

Sensibilitatea la chimicale este cuvantul de ordine pentru toti membri familiei noastre. Am cautat mult timp o reteta la indemana pentru a-mi intari smaltul dintilor si iata ca am gasit-o in sfarsit! Nu numai ca aceasta pasta de dinti spala, dar si scade numarul germenilor din cavitatea bucala, reduce coloniile de Streptococcus mutans, care cauzeaza carii la copii si lasa in gura…o curatenie fara gust si fara miros, asa cum trebuie sa fie curatenia, in opinia mea. Nu am timp sa va descriu cat de nocive sunt pastele de dinti uzuale, dar daca ma credeti pe cuvant, reteta de mai jos le poate inlocui cu mult succes, fara efecte secundare.

Nota: cei care folositi fluor, cititi acest studiu, din care citez: „all but one study suggested that high fluoride content in water may negatively affect cognitive development”.

https://www.hsph.harvard.edu/news/features/fluoride-childrens-health-grandjean-choi/

http://www.huffingtonpost.com/dr-mercola/fluoride_b_2479833.html

Long-lost research linking fluoride to cancer has resurfaced in a Dutch film clip featuring Dr. Dean Burk, who in 1937 cofounded the U.S. National Cancer Institute (NCI) and headed its cytochemistry department for more than 30 years.

2013-01-15-waterfluoridationfacts.jpg

In ultimii an studiile despre impactul negativ al fluorului asupra dezvoltarii mentale a copiilor abunda! Inclusiv doza unica si scazuta de fluor are efecte statistic semnificative, nu este nevoie de administrare regulata sau cu lingura.

In zilele noastre, traieste cine citeste!

Si acum, sa trecem la chestii de bucatarie si femei.

Reteta initiala, cum suna in site-ul wellnesmama:

 

5 parti pudra de carbonat de calciu

1 parte de diatomit (pamant care contine resturi de diatomee si este constituit din oxid de siliciu)

2 parti de bicarbonat de sodiu

3 parti de xilitol

3-5 parti de ulei de cocos, pana la obtinerea texturii dorite

Ingrediente optionale: uleiuri esentiale pentru aroma, mirt si oligoelemente

 

Reteta pe care o fac eu:

  1. pudra de carbonat de calciu, sursa: elemental.eu
  2. bicarbonat de sodiu, sursa: alimentara
  3. ulei de cocos, crud si ecologic, pana la obtinerea texturii dorite, sursa: farmacia Tei
  4. 1-2 picaturi de ulei esential ecologic de cimbru, sursa: elemental. eu

Motive pentru care am ales ingredientele de mai jos:

Uleiul esential de cimbru este un puternic antibacterian, ca si uleiul de cocos. Copilul meu, laborator de analize ambulant cum e, nu prezinta reactii alergice la uleiul esential ecologic. In schimb la cel neecologic, da.

Bicarbonatul de sodiu alcalinizeaza saliva si nu numai.

Pudra de carbonat de calciu este remineralizanta.

De ce nu am ales:

  • diatomit – nu am gasit o sursa curata
  • xilitol – nu am sursa sigura (este extras cu chimicale, exact ca si zaharul)
  • uleiuri pentru aroma: ma intereseaza doar cele care imi poate aduce si folos si frumos;

Ce voi mai adauga:

Propolis – pentru efectul antibacterian dovedit;

Argila albastra de Raciu – sursa sigura de oligoelemente

Alte uleiuri esentiale antibacteriene, antiinflamatoare, frumos mirositoare si bune pentru dinti – rozmarin, cuisoare.

Cercetarile continua, pasta asta de dinti ramane :))

Despre educatie partiala si durere totala

De o vreme incoace citesc, citesc, citesc si ceva nu se leaga in majoritatea abordarilor din domeniul educatiei.

Education is the key to unlock the golden door of freedom. - George Washington Carver

Educam, educam, educam….ce?

In scoala, educam mintea: o garnisim cu informatii, o invatam procese, ii dam de lucru cu matematica, romana, limbi straine, stiinte, arte, filosofie, economie, psihologie. Nu sunt putine, nu?

Mai nou, educam emotiile: Goleman a scos in fata inteligenta emotionala si care este mai citit, face dezvoltare personala, ateliere, grupuri.

Si trupul are nevoie de educatie, de deprinderi sanatoase care se formeaza in ani de zile: contactul cu elementele, vantul, ploaia, soarele, deprinderi de alimentatie, sporturi in aer liber si rezistenta la efort, obisnuinte de igiena. Sunt destule.

Dar daca nu educam duhul omului si caracterul lui, toate cele de mai sus sunt lipsite de sens. Duhul este creatorul de sens. In goana educatiei care a devenit tot mai incarcata, incercand sa fie exhaustiva, bietii de noi uitam ca trupul, mintea si emotiile sunt doar instrumente ale creatorului nostru interior. Si ca orice instrument, cu cat este mai garnisit,  cu atat este mai ravnit si poate fi cumparat la pret mai mare, folosit si aruncat apoi de unde a fost luat.

Educatia a devenit pentru multi parinti o modalitate de crestere a valorii de vanzare a copilului.

De unde a rezultat si deviza corporatista care circula pe unde lucram eu in 2007 – 2008:

„Nimeni nu este de neinlocuit”. Adica oricine poate fi recrutat, angajat, platit si apoi concediat.

Nimic mai fals. S-a demonstrat stiintific ca fiecare om care pleaca de la locul de munca, reprezinta o pierdere in bani, cuantificabila, pentru companie.

Educam partial copiii si ei vor suferi durerea totala a lipsei sensului, pentru ca a – ti pune mintea si emotiile in slujba altuia transforma omul in obiect. Ceea ce imi spunea un candidat la un interviu, tot in acele vremuri de demult:

„Stiu ca am creierul spalat, dar este atat de placut!”.

A educa doar mintea, este ca si cum am pune in mana copiilor nostri o grenada cu cuiul tras si cronometrul setat la 20 de ani. Pana la urma, tot explodeaza.

Imi pun aceasta intrebare in fiecare zi: cum educ duhul copilului meu?  

Am pornit un #jurnaldeeducatie.

Matematica la 5 ani si 8 luni

Cand vine vorba de educatie, am niste idei fixe (si multe), izvorate din experienta si din reflectie asupra a ceea ce copilul meu face si drege.

Una dintre acestea este ca educatia in pozitia stand – pe – scaun nu le face bine copiilor (nici adultilor, dar asta este o poveste separata).

Copilul meu nu prea sta pe scaun decat asa…

DSC_9725a.jpg

Unul dintre motivele pentru care pozitia „stand pe scaun” nu ne face bine, tine de fiziologie: limfa, cea care participa la detoxifierea organismului, se misca fiind impinsa de musculatura care se contracta si se relaxeaza; nu are un sistem de pompare, precum are sangele. Cand copilul sta pe loc, limfa stagneaza, ceea ce nu este bine pentru sanatate.

Al doilea motiv tine de dezvoltarea mentala si emotionala, pentru care controlul corpului este crucial. Copilul invata cel mai bine miscandu-se si miscand lumea din jurul lui, invatand autocontrolul, dar si legatura intre autocontrol, siguranta si incredere. Un copil impiedicat e un copil speriat (nu-mi spuneti, am fost si eu unul).

Al treilea motiv este acela duhovnicesc si anume acela ca Iisus a spus: „Lasati copiii sa vina la mine”, ceea ce ne spune totul despre natura exploratoare si continuu in miscare a copiilor. Nu a zis „lasati copiii sa stea cu mine”, „sa sada cu mine”, „sa ma asculte pe mine”. A zis „sa vina”, un verb de miscare, care spune totul despre cum este copilul si ce nevoi are.

Asa ca matematica la varsta lui Ioan este exploratoare si concreta. Pustiul nu manifesta interes pentru scrisul numerelor, cu toate ca stie sa scrie cuvinte. In schimb ii place si cere sa simta numerele, sa le invete si sa se joace cu ele (si chiar am inceput sa il banuiesc de aptitudini matematice). Asa ca jucam, mai ales duminica dupa-amiaza, joc dupa joc, si pentru ca ma apuca o plictiseala nesfarsita cateodata, am de scris pe blog si lista de lucruri pe care le fac cand joc jocuri de masa cu fiu-meu.

Avem 3 jocuri matematice acum la treaba:

  • jocul „Poveste”, realizat de Biojucarii, pe care l-am produs pentru acest moment (ce cool sa iti faci propriile jucarii, nu?); mai multe fotografii cu jocul gasiti pe Facebook, la Biomobila&Biojucarii;

dsc_0965

  • „A numara”, joc cumparat de o vreme de la Julia Toys, care este principalul nostru furnizor de jocuri;

img_20170220_135724

  • „Unul, doi, trei, multi”tot de la Julia Toys, un joc pe care pustiul il iubeste si de vreo 2 ani tot il jucam, pentru ca ii place sa prinda peste (mai mult decat mie).

img_20170220_135755

Mai recent, pustiul meu deseneaza in ordinea numerelor, o activitate care fixeaza cunoasterea numerelor si care mie personal nu-mi spune nimic. El e foarte entuziast si se straduieste sa traseze cat mai corect contururile, de la cifra la cifra, stergand cu guma devierile si arantandu-mi cu mandrie rezultatul.

Este vremea jocurilor si a povestilor, nu-i asa?

Voi cum faceti matematica activa la aceasta varsta?

#jurnaldeeducatie #Biojucarii #Biomobila&Biojucarii

Pastila de bine

Cateodata, deschidem o carte sau un video sau ridicam privirea si descoperim o comuniune instantanee si minunata cu momentul, cu faptul sau cu gandurile unui om. Aceasta comuniune dincolo de spatiu si timp am descoperit-o cu parintele Filotheos Faros, caruia ii citisem cateva carti si il aveam in vedere pentru recitire (la batranete).

Daca am viziona acest video si am face ceea ce avem de facut ca urmare a vizionarii lui, Pamantul ar deveni in scurt timp, bulgarele de lumina spirituala si reala pe care il visa Tesla. Spre sfarsitul vietii, Tesla s-a declarat invins. Dar noi suntem aici 🙂

Un sfarsit de saptamana plin de bine!

Aboneaza-te si aici: https://biohranapentrutoti.wordpress.com/, pentru pastile educative de sanatate!