Da-mi Doamne mintea romanului de pe urma referitor la vaccinare

Iarna, Giulia

Iarna, Giulia

Hmmm, zice poporul ca n-ar fi legatura intre vaccinare si autism. Atunci cum se face ca acest studiu: Thimerosal exposure in infants and neurodevelopmental disorders: an assessment of computerized medical records in the Vaccine Safety Datalink.Young HA1, Geier DA, Geier MR. Author information:1The George Washington University School of Public Health and Health Services, Department of Epidemiology and Biostatistics, United States, a gasit o corelatie statistica semnificativa intre cantitatea de mercur introdusa in organism si tulburari grave, ca autismul si deficitul de atentie?

 Consistent significantly increased rate ratios were observed for autism, autism spectrum disorders, tics, attention deficit disorder, and emotional disturbances with Hg exposure from TCVs.

Studiul citat a fost publicat in Journal of Neurological Sciences in 2007! Au trecut 7 ani si inca se mai discuta, dupa ce acesti oameni au studiat dosarele medicale ale 278,624 copii si au gasit corelatii statistice consistente intre autism si mercurul din Thimerosal. Unde gasim acest adjuvant folosit in compozitia vaccinurilor? La acest moment, in vaccinul antigripal pentru uz uman, dar si in produse de uz veterinar, cum este acesta, folosit la porci: http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=&esrc=s&source=web&cd=28&cad=rja&uact=8&ved=0CFkQFjAHOBQ&url=http%3A%2F%2Fwww.bioveta.cz%2Fattachments%2Fcatalog-de-produse-2012.pdf&ei=DQ5RVMGSI4PcywPK9YL4BQ&usg=AFQjCNG-z4sKXNpbn8I0XuV6-yaAcDhEEg&sig2=K2lP0nPtXSMCTdcgb4rHtQ&bvm=bv.78597519,d.bGQ

Asta e o veste ffffffff proasta, dat fiind ca omul mananca porcul, iar mercurul nu se elimina decat prin chelare, de care bietii porci nu au parte, cu siguranta.  Va las placerea de a descoperi si alte produse cu mercur, mie mi-a ajuns.

Mai jos, pentru placerea noastra extensiva, putem citi si cum se fabrica poliomielita din vaccinul antipoliomielita.

Cronologia eradicării poliomielitei în România

Autori: Dr. Daniela PIŢIGOI , Prof. dr. Constantin CIUFECU | 27 August 2012

În iunie 2002, OMS Europa a declarat întreruperea transmiterii virusului sălbatic în regiune. O cronologie a evoluţiei şi eradicării acestei boli în ţara noastră este realizată în articolul semnat de dna dr. Daniela Piţigoi şi dl prof. dr. Constantin Ciufecu.

In memoriam prof. dr. Andrei Aubert Combiescu

 Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a sărbătorit, la 21 iunie 2012, la Copenhaga, zece ani de când Regiunea OMS Europa (53 de ţări) a fost certificată „liberă de poliomielită“. Amintim că, după eradicarea variolei (9 decembrie 1979), Adunarea Mondială a Sănătăţii a lansat, în 1988, iniţiativa de eradicare globală a poliomielitei, boală care întrunea criteriile necesare lansării unui astfel de program: problemă globală de sănătate publică; existenţa unui singur rezervor (omul); existenţa a două vaccinuri excelente, capabile – în grade diferite – să întrerupă circulaţia virusurilor; existenţa numai a trei serotipuri imunologice, relativ stabile genetic; cost convenabil al vaccinului polio oral (VPO).

În cazul poliomielitei însă, detectarea la timp a cazului întâm­pină dificultăţile diagnosticului de confirmare, dat fiind că unui caz de poliomielită cu paralizie îi corespund cel puţin 200 de cazuri de infecţii polio fără paralizie, dar care constituie tot atâtea surse necunoscute.

Rezultatele la nivel mondial nu au fost însă pe măsura aşteptărilor, astfel că, în anul 2000, după evaluarea situaţiei, a posibilităţilor şi a obstacolelor, Adunarea Mondială a Sănătăţii a restabilit ca ţintă pentru eradicarea globală a poliomielitei anul 2005 şi apoi anul 2008. Deşi acest obiectiv nu a fost realizat nici în prezent, progrese semnificative au fost realizate. Dacă în 1988 se înregistrau în jur de 350.000 de cazuri, iar 125 de ţări erau endemice, în 2011 au fost raportate 650 de cazuri, iar numărul ţărilor endemice a ajuns la trei: Afganistan, Nigeria şi Pakistan. Numeroase zone ale lumii sunt declarate în prezent „zone libere de poliomielită“.

OMS Europa a declarat întreruperea transmiterii virusului polio sălbatic în regiune la 21 iunie 2002, adică la peste trei ani după identificarea ultimului caz (Turcia, 26 noiembrie 1998), fiind a treia regiune OMS în care s-a certificat eradicarea poliomielitei, după regiunea celor două Americi, certificată în 1994 (ultimul caz – Peru, în august 1991) şi regiunea Pacificului de Vest, în anul 2000 (ultimul caz – Cambodgia, martie 1997).

Dar pericolul importului de cazuri în ţările în care transmiterea fusese întreruptă este real, aşa cum s-a întâmplat, de exemplu, în Tadjikistan, în 2010, când a evoluat o epidemie de poliomielită cu virus polio tip 1, similar cu tulpina Uttar Pradesh (India) şi care a totalizat 457 de cazuri şi 29 de decese.

După 24 de ani de la lansarea programului de eradicare globală, a devenit evident că programul are succes dacă există structuri de sănătate, vaccin, mijloace adecvate de transport şi comunicare şi mai ales resursele financiare necesare adaptării „din mers“ a programului.

Poliomielita în România

În ţara noastră, au evoluat mai multe episoade epidemice, în anii 1927, 1955, 1980–1982 (221 de cazuri, determinate de virusuri polio sălbatice tip 2 şi 3) şi în perioada 11 noiembrie 1990 – 25 aprilie 1992 (13 cazuri, determinate de virusul polio sălbatic tip 1, care a implicat în special copii romi nevaccinaţi, mulţi dintre ei infectaţi cu virusul imunodeficienţei umane HIV).

Ultimul caz de poliomielită din România (aprilie 1992) a fost tot un copil de etnie romă, din judeţul Giurgiu, care nu fusese niciodată vaccinat.

În 2002, a fost elaborat şi adoptat „Planul naţional de acţiune pentru menţinerea statutului fără poliomielită din momentul certi­ficării regionale până la certificarea globală“ (nr. DB 5.278/22.08.2002), care apoi a fost actualizat periodic. Obiectivul principal al acestui plan este de a reduce riscul de răspândire, în urma unui eventual import, a poliovirusurilor sălbatice şi a poliovirusurilor derivate din virusurile vaccinale (VDPV – vaccine derived polioviruses) circulante în ţările endemice şi în cele recent reinfectate.

Principalele măsuri care trebuie aplicate pentru a atinge acest obiectiv sunt: continuarea vaccinării antipolio de rutină şi realizarea unei acoperiri vaccinale cu patru doze de VPI de cel puţin 95%; menţinerea unui sistem de supraveghere eficient pentru detectarea tuturor cazurilor de paralizie acută flască (PAF) şi instituirea măsurilor de control la apariţia unui caz suspect clinic de poliomielită sau a izolării unui virus polio sălbatic de la o persoană fără manifestări clinice.

Supravegherea poliomielitei şi a paraliziei acute flasce

Supravegherea poliomielitei a fost introdusă în România în 1969, utilizându-se ca termeni „suspiciune de poliomielită“, „paralizie de neuron motor periferic“ sau „neuroviroză paralitică“.

Începând cu anul 1992, a fost introdusă definiţia clinică de caz de „paralizie acută flască“, ce are o sensibilitate crescută şi permite depistarea rapidă a eventualelor cazuri de poliomielită cu virus sălbatic sau asociate cu vaccinarea. Tot în 1992 a fost introdusă şi raportarea săptămânală a cazurilor de PAF, inclusiv raportarea „zero“.

Pentru a îmbunătăţi activitatea de identificare şi investigare a cazurilor de PAF, din 1996 a fost introdusă supravegherea de tip activ în 108 spitale santinelă (în medie, câte două în fiecare judeţ – secţiile de pediatrie şi neurologie infantilă).

Din anul 2004, poliomielita a fost inclusă în lista bolilor prio­ritare pentru sistemul de supraveghere (Ord. m.s. nr. 860/2004) şi în sistemul de alertă precoce şi răspuns rapid (Ord. m.s. nr. 883/2005). Se raportează conform H.G. nr. 589/2007, iar la Uniunea Europeană – în baza Deciziei nr. 2.119/98/CE a Parlamentului European şi a Consiliului, prin sistemul Tessy.

Toate cazurile de PAF identificate, raportate şi investigate conform metodologiei de supraveghere sunt analizate şi clasificate de Comisia naţională de confirmare şi clasificare a cazurilor de PAF în cel mult 60–90 de zile de la debutul paraliziei şi apoi raportate la OMS.

Vaccinarea antipolio în România

În România, de-a lungul timpului, au fost disponibile şi utilizate cele două tipuri de vaccinuri şi anume: vaccinul polio inactivat (VPI) de tip Salk – primul vaccin polio, înregistrat pentru prima dată în anul 1955, în SUA; vaccinul polio oral (VPO) de tip Sabin, auto­rizat în 1961 ca vaccin monovalent şi în 1963 ca vaccin polio trivalent.

În perioada 1957–1961, s-a utilizat vaccin polio inactivat (Salk), iar din 1961 s-a introdus vaccinul polio oral (Sabin), astfel: 1961–1962 s-a utilizat un vaccin polio oral rusesc; 1963–1990 vaccin polio oral produs la Institutul Cantacuzino; 1990–2008 – vaccin polio oral de import.

Având în vedere că transmiterea virusurilor polio sălbatice a fost întreruptă, iar continuarea utilizării VPO ridică probleme legate de potenţialul reversiei la neurovirulenţă, din anul 2009 s-a introdus în Programul naţional de imunizări vaccinul polio inactivat (VPI), sub formă de vaccin combinat pentru sugar (DTPa–VPI–Hib) la două, patru, şase şi 12 luni, iar din anul 2012 – DTPa-VPI-Hib la 4 şi 12 luni, respectiv DTPa–VPI–Hib–Hep B la două şi şase luni şi monovaccin (VPI) la vârsta de 9 ani.

Din 2014, doza a cincea de vaccin polio se va administra la vârsta de 6 ani (în locul dozei de la 9 ani), sub formă de vaccin combinat dT–VPI.

În perioada 1961–1995, vaccinarea antipolio s-a realizat în campanii, organizate primăvara şi toamna. Din noiembrie 1995, odată cu instalarea în toată ţara şi la toate nivelurile (naţional, judeţean, local – medic de familie) a „lanţului de frig“, s-a trecut la vaccinarea în ritm continuu, la împlinirea vârstei recomandate.

În 1996, au fost organizate „zile naţionale de vaccinare“, când toţi copii sub 5 ani au primit câte două doze de vaccin polio oral, indiferent de antecedentele vaccinale. Acoperirea vaccinală a fost în jur de 96%.

Paralizia poliomielitică asociată vaccinării (PPAV)

După introducerea vaccinării cu VPO la nivel global, au apărut cazurile de poliomielită asociată vaccinării (PPAV), ca urmare a reversiei atenuării virale, ce se poate observa la subiecţii vaccinaţi – recipienţii de vaccin (debut în 30 de zile de la vaccinare) sau la contacţii acestora, neimunizaţi (debut în 60 de zile). Poliovirusul tip 3 a fost izolat mai frecvent de la recipienţii de vaccin, iar tipul 2 de la contacţii acestora.

Studii OMS şi CDC au estimat riscul atât la contacţi, cât şi la recipienţi ca fiind mai mic de un caz la un milion de doze distribuite (administrate). Riscul după prima doză de VPO este mai mare – după unii autori (Hovi, 2004) a fost estimat la un caz la 500.000 de doze VPO distribuite; după alţii la un caz la 750.000 de doze VPO distribuite (Prevots, 1994).

Anchete conduse de Organizaţia Mondială a Sănătăţii privind securitatea vaccinului polio oral au atras atenţia asupra faptului că, din cele 1.003 cazuri de paralizie polio asociată cu vaccinarea (PPAV), raportate în perioada 1970–1984, din 13 ţări, 470 de cazuri (47%) proveneau din România.

Un alt studiu efectuat în România a arătat că, din totalul celor 622 de cazuri de poliomielită raportate în perioada 1970–1994, 372 de cazuri (60%) au fost cazuri de paralizie polio asociată cu vaccinarea (PPAV), media anuală fiind de 15 cazuri de PPAV, adică mult peste rata acceptată de către OMS.

Presupunând că vaccinul polio oral produs autohton era cauza excesului de cazuri de PPAV din România (în ciuda rezultatelor testelor de neurovirulenţă pe animale, care au demostrat inocuitatea acestui vaccin), OMS a recomandat şi a subvenţionat utilizarea unui vaccin polio procurat din import pentru vaccinarea antipoliomielitică. Astfel, începând cu luna noiembrie 1990, vaccinarea antipoliomielitică s-a efectuat timp de doi ani cu vaccin polio oral de la un producător din Europa de Vest, dar obţinut cu tehnologie de producţie asemănătoare cu vaccinul românesc. Au continuat însă să apară cazuri de PPAV cu aceeaşi rată.

În plus, analiza genetică a tulpinilor din vaccinul polio oral românesc a demonstrat că, din punctul de vedere al neurovirulenţei, acesta era absolut similar cu celelalte vaccinuri polio orale de pe piaţă.

Având în vedere că rata de PPAV se menţinea crescută cu toate că vaccinul se schimbase, s-a emis ipoteza unui mecanism de provocare a poliomielitei prin injecţii intramusculare la copiii cu viremie cu virus polio vaccinal, cunoscându-se din literatură că in­jec­ţiile intramusculare administrate în timpul perioadei de incu­ba­ţie a infecţiei cu virus polio sălbatic cresc riscul de boală paralitică (fenomen cunoscut sub denumirea de „provocare“ a poliomielitei).

Concluzia a fost că poliomielita „provocată“ de injecţii intramusculare, fenomen asociat anterior cu infecţia de virus polio sălbatic, poate apărea la copiii care primesc injecţii intramuscu­lare multiple la puţin timp după expunerea la VPO, ca recipienţi de VPO sau contacţi cu recipienţi VPO. Fenomenul a fost evident în România, unde utilizarea injecţiilor intramusculare pentru administrarea de substanţe antimicrobiene era frecventă, înainte de 1990, mai ales în orfelinate, la copiii cu afecţiuni febrile aflaţi la vârsta de eligibilitate la vaccinarea cu VPO.

După 1995, odată cu introducerea VPI pentru vaccinarea copi­ilor din orfelinate şi accesul la substanţe antibiotice de uz oral, frecvenţa apariţiei cazurilor de poliomielită paralitică aso­ciată vaccinării a fost în medie de un caz /an, cu alte cu­vinte risc comparabil cu cel întâlnit şi în alte regiuni unde imu­nizarea antipoliomielitică se face aproape exclusiv cu VPOT.

Episodul Babadag 2002

În ultimii ani, s-a demonstrat posibilitatea apariţiei tulpinilor derivate din vaccinul polio (VDPV), acele tulpini care prezintă mai mult de 1% mutaţii la nivelul regiunii genomului care codifică proteina capsidală VP1 în comparaţie cu tulpina Sabin, homotipică originală. Serotipurile Sabin 2 şi 3 rever­sează mai uşor la fenotipul neurovirulent în comparaţie cu serotipul 1; niciun serotip nu este genetic stabil.

Epidemii de poliomielită provocate de VDPV au fost raportate în Egipt (1992–1993: 32 de cazuri, VDPV derivat din virusul Sabin tip 2): Haiti şi Republica Dominicană (2000–2001: 21 de cazuri confirmate, VDPV derivat din virusul Sabin tip 1 recombinat cu virus non-polio), Filipine (2001 – trei cazuri, derivat din virus Sabin tip 1 recombinat cu virus non-polio), Madagascar (2001 şi 2005: opt cazuri), China (2004: două cazuri), Indonezia (2005: 46 cazuri), Congo (2008: 14 cazuri), Etiopia (2008–2009: patru cazuri), Nigeria 2005–2009: 223 de cazuri). La Babadag (Tulcea) a fost izolată în luna iulie 2002 o tulpină VDPV din intestinul a nouă copii, dar numai unul a dezvoltat boala paralitică. Factorii gazdei, vârsta (cinci luni) şi factorii genetici au favorizat apariţia bolii în urma infecţiei intestinale cu tulpina neurovirulentă recombinant Sabin 1/Sabin 2/Sabin 1. Din cei opt contacţi cu vârste cuprinse între 1 şi 5 ani numai unul fusese vaccinat anterior cu două doze de VPO. Episodul Babadag 2002 ne arată că şi în cadrul unei ţări certificate „polio-free“ care continua vaccinarea cu VPO pot apărea şi circula tulpini derivate din vaccin (VDPV) dacă există grupuri populaţionale nevaccinate sau incomplet vaccinate şi care trăiesc în condiţii socio-economice particulare. Riscul emergenţei şi circulaţiei tulpinilor VDPV rămâne o problemă pentru populaţia vaccinată de rutină cu VPO, chiar şi în acele părţi ale lumii în care circulaţia tulpinilor de poliovirus sălbatic a fost stopată; el este favorizat mai ales de existenţa unor grupuri mici populaţionale care trăiesc în condiţii socio-economice şi igienice precare şi la care acoperirea vaccinală nu este corespunzătoare. După ce se va certifica eradicarea poliomielitei la nivel global, se va renunţa la vaccinarea cu VPO. Renunţarea definitivă la orice tip de vaccinare antipolio este discutată şi pusă sub semnul între­bării la momentul de faţă din cauza: • riscului bioterorismului, cu toate că virusul polio nu este considerat agent „militarizabil“ ideal pentru utilizarea bioteroristă, deşi este dificil de detectat şi poate fi produs, stocat şi eliberat în mediu foarte uşor • existenţei VDV.

Nota de subsol Referinţe
1. Ciufecu C, Piţigoi D. Foaia de parcurs a eradicării globale a poliomielitei. Viaţa medicală, 2010, 21
2. Ciufecu C. Dificultăţile eradicării globale a poliomielitei. Viaţa medicală, 2006, 33, 867
3. CNSCBT. Metodologia de supraveghere a paraliziei acute flasce 2011 (http://www.insp.gov.ro/cnscbt/index.php?option=com_docman&task=cat_view&gid=40&temid=10)
4. Combiescu M, Guillot S, Persu A, Băicuţ A, Pitigoi D, Balanant J, Oprişan G, Crainic R, Delpeyroux F, Combiescu AA. Circulation of a type 1 recombinant vaccine-derived poliovirus strain in a limited area in Romania. Arch Virol. 2007;152(4):727-38.
5. Crăciun Dorina. Poliomielita în România. 2006. Teză de doctorat
6. Popa MI, Piţigoi D, Combiescu AA, Combiescu M, Bălan A, Pistol A, Nicolaiciuc D, Gresie D. Supravegherea pentru paralizia acută flască în România. Jurnal de Medicină Preventivă, 2000;8(2):95-6
7. Ordinul m.s. nr. 883/16.08.2005 privind aprobarea Metodologiei de alertă precoce şi răspuns rapid în domeniul bolilor transmisibile
8. WHO. Global Polio Eradication Initiative. 2012 http://www.polioeradication.org/Infectedcountries.aspx

Multumesc domnului dr. Mircea Puscasu pentru articol, aici: http://bucovinaprofunda.wordpress.com/2011/01/20/confirmare-a-legaturii-vaccin-autism/

Si mai puteti citi si aici, ce zice Cristela, pe care o apreciez mult: http://www.cristelageorgescu.ro/poveste-despre-vaccinuri-ii/02/2011/. Am avut curaj sa citesc si o parte din comentarii….

Constientizare fericita!

Ganduri bune despre imunitate, dermatita atopica si cancer

Aseara vorbeam cu jumatatea(ul) meu despre mecanismul prin care cancerul inseala sistemul imunitar.Si pentru ca Ioan a racit azi putin, m-am pus pe niste ganduri despre imunitate si atopie.

Noi toti producem in fiecare secunda celule aberante in toate tesuturile corpului nostru. Sunt ca niste ganduri prostesti, pe care nu le iei in seama, ba le mai tragi si un sut mental, ca sa dispara mai repede. Ei, tot asa, celulele sistemului imunitar recunosc aberatiile celulare si se grabesc sa le inactiveze, sa le foarfece si sa le fagociteze, adica sa le serveasca pe romaneste la gustarica. Sau putem sa zicem ca le recicleaza. Deci tot sistemul se bazeaza pe recunoasterea aberatiei, a pericolului. Ce face celula canceroasa? Se cloack-eaza, ar zice un gamer. Isi ascunde identitatea sub niste proteine mieroase care spun tot timpul: „Vai ce bine esti, vai ce bine stai, vai ce grozav e totul, vai cata dreptate ai” sau dimpotriva: „Nu esti bun de nimic, sa nu indraznesti sa ma ataci, te voi distruge, lasa-ma in pace, eu sunt cel bun si tu esti cel rau”. Un dialog chimic intens se desfasoara in jurul acestei celule care intre timp se divide cu o rapiditate nebuneasca, trage vase de sange noi din conductele organismului si suge cu pofta tot ce poate din ceea ce este. Inselaciune pe termen lung, asta e cancerul. Fie cu ganduri de marire, fie cu ganduri depresive. Auto-inselare in stil mare, fara sfarsit, fara limita, fara a mirosi pericolul.

Dermatita atopica nu e o boala in sine, eu nu o mai consider asa, este, in opinia mea un by-product al predipozitiei (pe care Ioan o mosteneste de la mine). De fapt, atopia, predispozitia catre alergii, are un spectru larg de manifestari, cum ar fi astmul, rinita, iritatii de nas , gat si urechi (pe care la noi in Romania, medici entuziasti le trateaza cu antibiotice), predispozitia catre inflamatie rapida in general (edem Quincke), predispozitia catre malabsortie (leaky gut sindrome) si multe altele. Deci dermatita atopica e floricica noastra care ne spune ca e primavara :), ea nici pe departe nu e bau-bau cel rau. E mesajul unui sistem imunitar inclinat sa ia viata foarte in serios, sa se lupte in lupta dreapta cu cel mai mic agresor si sa faca un scandal pruringinos la orice agent iritativ. Aici nu e loc de nici o inselare. In acest caz avem o supra-mobilizare a sistemului imunitar impotriva oricarei inselaciuni (gen chimicalele din salamul pe care il mancam cand eram mica si care ieseau in niste bube mari pe picioare).

Stiti fabula cu o broscuta care a fost aruncata in oala cu apa rece? Apa s-a incalzit, s-a tot incalzit si broscuta a murit, asteptand sa-i fie mai bine. Iar alta broscuta, aruncata in oala cu apa fierbinte a zis „au” si a sarit cat colo, salvandu-si viata. De aceea eu zic ca dermatita e o binecuvantare: e un mesaj ca asta e buna si cealalta nu e. Cealalta nu e buna pt NIMENI, nici pt cei care acum stau in apa rece.

Credit: http://www.darkroastedblend.com/2007/02/colorful-poisonous-frogs.html

Si care e legatura intre acestea doua, dermatita atopica si cancerul? Sistemul imunitar, el face jocurile in ambele cazuri. In dermatita atopica se da cu fundul de pamant ca nu e buna chimicala din pampers, iar in cancer sta mandru si tolanit sau epuizat de depresie, dupa caz.

Nu e chiar usor sa ingrijesti de sistemul imunitar in zilele noastre, din mai multe cauze: ca suntem poluati pe toate partile, ca suntem sedentari si inchisi in cutiute (daca ati sta la gradina zoologica, ati protesta, nu?), ca suntem stresati, nervosi, depresati.

Dar se poate, se poate, se poate.

Cititi si Lista mea fara cancer, daca nu ati facut-o inca.

Noesiterapia

Mi-am adus aminte (de nevoie) de o carte foarte folositoare pentru nasul nostru – cand a facut operatia de triplu by-pass. Si daca tot este asa de utila, la obiect si usor de aplicat informatia, am zis sa impartasesc sursa. Cartea se numeste Noesiterapie, autorul se numeste Angel Escudero si o gasiti la editura For You. Cate ceva despre carte gasiti aici, site-ul in acest moment nu functioneaza, dar goggle cache merge. Pare foarte simplu ceea ce propune Angel, si totusi, asa basic cum e, urmariti cate momente de stres aveti de-a lungul zilei si cat de repede le depasiti si cum devine interesant sa fii relaxat. Succes!

Laptele cu HAMLET vindecator

Ma entuziasmeaza cercetarea stiintifica, mai ales cand merge in directia corecta :))

Cercetatorii suedezi de la Universitatea din Lund si Universitatea din Gothenburg, care studiau proprietatile antimicrobiene ale laptelui matern au descoperit, din intamplare, in urma cu ani de zile, ca laptele contine ingredientele pentru o substanta denumita poetic si teatral HAMLET (acronim de la Human Alpha-lactalbumin Made LEthal to Tumour cells) care are proprietati antitumorale.

Noutatea comunicatelor, pe care le puteti gasi pe SCIENCECODEX si EUREKAlert, consta in faptul ca testarea pe subiecti umani a HAMLET-ului da rezultate rapide si selective, substanta atacand exclusiv celulele tumorale.

HAMLET apare doar in anumite conditii – ipoteza este ca aciditatea stomacului copilului stimuleaza transformarile chimice necesare.

Ei, o mica indicatie pentru a alapta …. Iar mamicile care au lapte in plus, il pot dona cercetatorilor suedezi, si ei ne vor spune cat de si la ce este bun 🙂

Poveste de solidaritate (Nova Vita)

Evenimentul Zilei, 19.03.2010

Un român ajuta 100 de oameni sa scape de cancer
Un român anonim ofera pentru o suta de conationali care sufera de cancer tratament gratuit la o clinica din Belgrad. Cei o suta de români care sufera de cancer la plamâni si vor sa mearga la Belgrad pentru a beneficia de tratamente naturiste la Clinica Nova Vita pot depune dosarele medicale la sediul farmaciilor Vlad din Timisoara. O alta varianta este sa trimita actele medicale direct la clinica din Serbia, prin posta sau e – mail. Tratamentul este asigurat dintr – o donatie de un milion de euro facuta de un român care s-a vindecat la Belgrad.
Tratament naturist cu 37 de preparate
Clinica Nova Vita functioneaza de sapte ani, iar tratamentele oferite sunt cu extracte minerale si din plante aduse din jungla amazoniana. Specialistii de aici sustin ca au însanatosit sute de pacienti care
aveau cancer în diferite faze. „Terapia noastra activeaza sistemul imu-nitar al pacientului pe o cale non-specifica, activând celulele NK (n.r. – natural killers, care «omoara» celulele canceroase), creând
mai multe enzime în celulele canceroase, ceea ce duce la distrugerea lor. Cele mai bune rezultate le avem în organe cu te -suturi bine irigate de vase, în cazuri de cancer localizat la sân ori în sistemul
digestiv, urinar, genital sau respirator”, a spus dr. Ma-rija Kozomara. Tratamentul se face cu 37 de preparate naturiste (capsule, tablete, solutii sau granule din plante si minerale). Românii diagnosticati cu cancer pulmonar, interesati sa se trateze naturist, îsi pot aduce dosarele medicale la sediul Farmaciilor Vlad din Timisoara, cu care Nova Vita a început un partene-riat (strada Timotei Cipariu nr. 9 tel./ fax 0256.49.28.66).
Documentele vor fi traduse în limba sârba si vor fi trimise cli -nicii belgradene, dupa care le vor urma si pacientii. O alta varianta este sa trimita actele la Belgrad, la adresa UI. Patrijarha Dimitrija
3611000 Beograd, Srbija, tel.: +381 (0)11.356.52.10, e-mail: re-searchinstitute@novavita.net.yu, novavita@net.5a1. Managerul clinicii Nova Vita, Milomir Kandic, a declarat ca nu se va face o selectie propriu-zisa a cazurilor, ci bolnavii vor fi preluati pe masura depunerii actelor. „Acolo unde este si cea mai mica sansa de reusita, vom interveni” a declarat managerul.
Donatie de un milion de euro de la un bogat anonim
Tratamentul românilor este gratuit pentru ca a fost platit, în avans, de un semen de-al lor. „Un român, om de afaceri foarte bogat, care a dorit sa ramâna anonim, cu firme în Bucuresti si în Germania, a
fost pacientul nostru. Avea cancer pulmonar. Dupa ce s-a vindecat, aceasta a fost modalitatea lui de a ne multumi: a platit tratamentul pentru alti 100 de concetateni ai sai care sufera de aceeasi boala”
a povestit Kandic. Cum tratamentul pentru un pacient se ridica la 10.000 de euro, din milionul de euro donat de român se pot trata alti 100. Fiecare pacient ales va avea parte de tratament naturist individualizat, care se poate aplica singur sau împreuna cu citostaticele.

http://www.novavita.net.yu/