Medicina si miracole cu dr. Ofelia Lugojan

Doamna doctor Ofelia Lugojan are o poveste personala de spus, emotionanta si plina de invataminte, ca oricare poveste traita de un om viu: in urma unui vaccin aproape a pierdut un copil (acum adult), si-a restructurat intreaga gandire si simtire pentru a-l salva si a reusit! Cum? Afla mai jos! Dar, atentie! Iti va schimba perspectiva, gandurile si sentimentele, iti va pune sub semnul intrebarii tot ce faci la indemnul subtil sau direct al celor din jur si sub pedala de acceleratie a fricii.  Acest proces de revizuire a gandurilor si emotiilor, poate fi foarte dureros, plin de vinovatie, frica si remuscari. Cu toate acestea, evolutia are loc in acest fel, pe aceasta planeta, prin detasare si schimbare. Spor la schimbare!

Multumesc ca ai trecut prin jurnalul meu, fii binecuvantat!

 

Sfaturi pentru o domnisoara care se va casatori

O Bucovina sub zapada

Bucovina sub zapada

Draga mea, m-ai intrebat cum sa faci sa-ti alegi sotul (bun). Din experienta de o casnicie in desfasurare 🙂 si din multele povesti de viata pe care le-am auzit in mai bine de 20 de ani de psihologie, iti pot spune 2 concluzii ale mele despre alegerea sotului (si cum pentru mine casnicia e una si buna asa cum e, sfaturile sunt serioase… pentru mine casnicia este o factura fara storno):

– Cand vrei sa-ti alegi sotul, uita-te la parinti. Ha, vei zice, asta ce-o mai fi? Pai ma casatoresc cu parintii? Ei, da, in 2-3 ani de la casatorie/intalnire, vei fi casatorita cu parintii sotului la propriu. Si chiar mai mult decat atat. Sfatul meu e sa te uiti bine la parintii sotului, la casatoria pe care o au, sa inmultesti cu 2 calitatile si defectele lor si sa te pui pe tine in acest tablou. Te simti confortabil? De raspunsul tau depinde ce se va intampla mai departe. E greu sa te uiti pe langa sot si in spatele lui, mai ales cad esti indragostit(a) pana peste urechi, dar este o idee excelenta. Poate vrei sa stii de ce se va intampla aceasta transmitere de la casnicia lor la casnicia voastra? Din 2 motive: unul este obisnuinta, al doilea este loialitatea.

– Si mai departe: cum te privesc parintii lui pe tine? Amical, intepat, ostil? In cele mai grele momente ale vietii, in cele mai mari tensiuni, vei vedea aceasta privire a lor in ochii sotului tau. Cum, de ce? Doar el ma iubeste! este raspunsul tau, si ai dreptate. Te iubeste, insa, in conditii grele, loialitatea preia comanda. Toti avem acest instinct de haita: cand ne simtim amenintata existenta, ne tragem repede in grupul cel mai cunoscut, in haita de origine. Sau la venirea pe lume a unui copil, sau la schimbare de job, depinde de fiecare. Chiar daca familia sotului l-a abandonat, l-a neglijat pana la punctul de a da ortul popii, l-a taxat si l-a exploatat, loialitatea asta biologica este mai tare decat orice prezent imbietor si calduros. La stress, te va privi prin ochii lor, cu dispret si ostilitate sau afectiune si prietenie, dupa caz…..

– Si mai departe… Priveste casnicia parintilor lui si vei vedea ce casnicie a invatat sotul tau sa „profeseze”, ce sentimente a invatat sa nutreasca fata de partener, ce este bine si ce este rau pentru el intr-o casnicie, dincolo de ceea ce spune si simte acum. Acum, pe valul iubirii, energia este enorma si nimic nu pare imposibil de schimbat. Dar loialitatea este mai tare ca viata si obisnuinta mai tare ca moartea. In clipa in care obisnuintele zilnice vor reintra in matca lor, partenerul tau va recurge la ceea ce a fost invatat sa faca de catre parintii lui in casnicie. Ceea ce a fost repetat de milioane de ori in scenarii zilnice, in casnicia parintilor, greu sa poata fi schimbat de cineva. Poate fi schimbat de Cineva si Acela este Hristos, dar vezi, pentru asta este nevoie de credinta si speranta si Iubire, Iubirea care nu cade niciodata, nu sentimentalismul erotico-zaharisit care ni se vinde azi in loc.

Este chiar atat de simplu acest mecanism de transmitere intre generatii? Atat de exact si fara gres si fara iesire, ca un balsam sau ca un blestem? Raspunsul este da. Poate ca omul la care te gandesti se va lupta cu sine, va fi altfel decat parintii sai o vreme, insa fara o schimbare reala (aceea care atinge inima omului, pe care nu o stie decat Dumnezeu), fie se va imbolnavi, fie va cadea intr-o dependenta oarecare, mai mult sau mai putin acceptata social (alcoolism si altele asemenea).

Iti urez un an plin de vizionari de familii! Si o familie potrivita tie, inchegata si unita, cu care sa poti creste precum pomii: an de an si cercuri-cercuri!

La Multi Ani!

 

Educatie: cateva cuvinte despre dislexie

In cateva zile, subiectul dislexiei a revenit de 2 ori in atentia mea, asa ca m-am pus pe studiat. In cateva cuvinte, dislexia este un concept-umbrela, care implica foarte multe comportamente, abilitati, uneori simptome, atat de variate, incat uneori te intrebi de ce poarta toate acelasi nume. Asadar, dislexia poate insemna: dificultati de invatare a scrisului/cititului (din cauza dificultatilor de perceptie a literelor), dificultati cu numerele, dificultati in perceptia timpului, dar si: abilitati plastice, talent pentru inginerie, talent pentru actorie. Dislexia nu afecteaza inteligenta, ci doar perceptia si procesarea unui anumit tip de informatie abstracta; in prezenta materialelor de invatare corespunzatoare (planse, experimente, materiale demonstrative), copiii invata la fel de bine.

Problema este „patul lui Procust” la care ii supunem pe semenii nostri si mai ales pe copii, inclusiv prin aceste etichete, care incep cu „dis” (prefix care semnifica lipsa, dificultatea, scaderea). In loc sa ii spunem dislexie, ii putem spune art-lexie (pentru ca presupune deseori abilitati artistice peste medie).

Orice copil poate avea dislexie, inclusiv Ioan. Se transmite genetic si apare mai frecvent la sexul masculin. Daca va fi asa, el va fi artlexicul meu copil.

Mama in misiune

„Mum on a Mission” este un premiu pentru mame implicate in imbunatatirea lumii, despre care am aflat citind unul din multele bloguri la care sunt abonata. Si mi-a sunat bine… Pur si simplu, ma defineste, sintagma asta.

Zilele acestea in care nu am scris la blog, am contribuit putin la scrierea unui proiect pt ACSIS, asociatia de parinti pentru parinti, unde sunt voluntar (cand mai pot, adica rar). Daca acest frumos proiect va iesi cum l-am creionat (restul echipei cu munca si eu – cu obsesia mea bio :)), Romania va avea in sfarsit, un producator certificat GOTS de textile diverse, pentru casa, copii si ce-o mai fi, care va da o mica parte din productie in tara. Si nu va fi o fabrica oarecare, ci o intreprindere sociala, in care vor lucra mamici cu copii mici, mamici cu mari necazuri. Mare parte din productie va merge bineinteles la export, pentru a asigura supravietuirea intreprinderii, dar si romanul va avea de unde lua un produs din bumbac organic certificat la un pret rezonabil. Nu vor fi moca, dar vor fi cupoane, vor fi capete de productie si nadejdea mea este ca tot omul ce va cauta, va avea ce gasi. Aici, in Romania.

Pentru proiect am primit binecuvantarea duhovnicului in urma cu mai bine de un an, iar eu ma gandesc la el de cel putin 2, pe cand era dermatita lui Ioan in floare. Apropos, dermatita l-a parasit pe Ioan si a ramas la mine, dar asta e alta poveste. Anul acesta, parintele m-a intrebat ce – am mai facut cu hainutele bio. M-am vaicarit: „Parinte, n-avem cum, n-avem cu cine, n-avem bani…”. Parintele m-a incurajat si mi-a spus textual: „Veti gasi cu cine, veti gasi un investitor…”. In gandul meu, mi – am zis ca poate stie dumnealui de vreun om interesat de genul asta de intreprinderi si poate mai tarziu imi va spune cine… Dar in 2 zile, am aflat ca ACSIS scrie un proiect! Iar in curand, vom afla parerea finantatorului despre ce am scris. Daca aveti orice fel de sugestii, le astept cu interes!

Am mai scris un proiect in 2010 pentru o intreprindere sociala cu acelasi obiectiv, proiect care este neevaluat pana in ziua de azi, marturie a falimentului POS-DRU…

Daca e nevoie, o voi mai lua de la capat inca de cate ori e nevoie, pentru ca am realizat acum ce am eu de facut in lume: sa o schimb, schimbandu-ma pe mine. Sa ma schimb, si astfel, in modul cel mai practic, sa fac pentru Ioan un colt de lume in care mancarea e mancare, nu suma de pesticide, hainele sunt haine, nu gramada de pesticide si vopseluri toxice, casele sunt case, nu surse de boala si chin, iar sanatatea e sanatate, nu marketing pt caca in cutiute de medicamente. Si educatia, ceva mai mult decat dresaj de maimute. Iar sufletul, mult mai mult decat o vorba goala. Pare mult?

Bineinteles, toate acestea, impreuna cu voi.

ACSIS este aici: http://www.acsis.ro/. Puteti cumpara de la ele jucarii textile, puteti sa dati 2% pt ele, puteti adopta mame si copii la distanta, puteti pune o vorba buna la departametul de marketing al companiei pentru ele (pt CSR), puteti face voluntariat. ACSIS ajuta mame care se lupta sa-si tina copiii langa ele .