Mama in misiune

„Mum on a Mission” este un premiu pentru mame implicate in imbunatatirea lumii, despre care am aflat citind unul din multele bloguri la care sunt abonata. Si mi-a sunat bine… Pur si simplu, ma defineste, sintagma asta.

Zilele acestea in care nu am scris la blog, am contribuit putin la scrierea unui proiect pt ACSIS, asociatia de parinti pentru parinti, unde sunt voluntar (cand mai pot, adica rar). Daca acest frumos proiect va iesi cum l-am creionat (restul echipei cu munca si eu – cu obsesia mea bio :)), Romania va avea in sfarsit, un producator certificat GOTS de textile diverse, pentru casa, copii si ce-o mai fi, care va da o mica parte din productie in tara. Si nu va fi o fabrica oarecare, ci o intreprindere sociala, in care vor lucra mamici cu copii mici, mamici cu mari necazuri. Mare parte din productie va merge bineinteles la export, pentru a asigura supravietuirea intreprinderii, dar si romanul va avea de unde lua un produs din bumbac organic certificat la un pret rezonabil. Nu vor fi moca, dar vor fi cupoane, vor fi capete de productie si nadejdea mea este ca tot omul ce va cauta, va avea ce gasi. Aici, in Romania.

Pentru proiect am primit binecuvantarea duhovnicului in urma cu mai bine de un an, iar eu ma gandesc la el de cel putin 2, pe cand era dermatita lui Ioan in floare. Apropos, dermatita l-a parasit pe Ioan si a ramas la mine, dar asta e alta poveste. Anul acesta, parintele m-a intrebat ce – am mai facut cu hainutele bio. M-am vaicarit: „Parinte, n-avem cum, n-avem cu cine, n-avem bani…”. Parintele m-a incurajat si mi-a spus textual: „Veti gasi cu cine, veti gasi un investitor…”. In gandul meu, mi – am zis ca poate stie dumnealui de vreun om interesat de genul asta de intreprinderi si poate mai tarziu imi va spune cine… Dar in 2 zile, am aflat ca ACSIS scrie un proiect! Iar in curand, vom afla parerea finantatorului despre ce am scris. Daca aveti orice fel de sugestii, le astept cu interes!

Am mai scris un proiect in 2010 pentru o intreprindere sociala cu acelasi obiectiv, proiect care este neevaluat pana in ziua de azi, marturie a falimentului POS-DRU…

Daca e nevoie, o voi mai lua de la capat inca de cate ori e nevoie, pentru ca am realizat acum ce am eu de facut in lume: sa o schimb, schimbandu-ma pe mine. Sa ma schimb, si astfel, in modul cel mai practic, sa fac pentru Ioan un colt de lume in care mancarea e mancare, nu suma de pesticide, hainele sunt haine, nu gramada de pesticide si vopseluri toxice, casele sunt case, nu surse de boala si chin, iar sanatatea e sanatate, nu marketing pt caca in cutiute de medicamente. Si educatia, ceva mai mult decat dresaj de maimute. Iar sufletul, mult mai mult decat o vorba goala. Pare mult?

Bineinteles, toate acestea, impreuna cu voi.

ACSIS este aici: http://www.acsis.ro/. Puteti cumpara de la ele jucarii textile, puteti sa dati 2% pt ele, puteti adopta mame si copii la distanta, puteti pune o vorba buna la departametul de marketing al companiei pentru ele (pt CSR), puteti face voluntariat. ACSIS ajuta mame care se lupta sa-si tina copiii langa ele .

Anunțuri

Despre recrutare

Pentru ca incep un proiect de recrutare, vreau sa scriu ceva despre cum recrutez. Acum cateva zile, am aruncat un ochi in articolul  lui Branson, „How I hire”, al carui link il aveti la sfarsit. In timp ce citeam, comparam sistemul meu de recrutare cu ceea ce spune  Branson.

Ce spune Branson? Ca recruteaza in primul rand in functie de personalitate. Abilitatile se formeaza, eventual se transfera, dar o personalitate „asshole” este ceea ce este si basta; si poate strica mult sau foarte mult in companie, in functie de nivelul decizional la care accede.

Prioritatile mele in recrutare sunt nitel altele. Pe primul loc la mine stau principiile morale ale candidatului (identificarea prezentei sau absentei lor :)). Un smecher care baga mana in pixurile, casa de bani sau conturile companiei, poate avea o personalitate fermecatoare in job. Doar ca nu are in vedere decat propriul interes, in spatele aparentei seducatoare. Poate fi ok 90 la suta din timp, dar daca in restul de 10 la suta capuseaza angajatorul prin intermediul propriei firme (vorbesc despre realitati, nu situatii ipotetice), personalitatea prietenoasa nu ne mai ajuta. Pe al doilea loc sta motivatia pt job, care e o treaba aparte, cu toate ca e puternic influentata de tipul de personalitate. Motivatia intrinseca pt job („imi place ceea ce fac aici„) este trufandaua pe care o caut. E rara, cu toate ca multa lume zice „vreau sa fac ceea ce-mi place” Din pacate, nu multi stiu cu adevarat ceea ce le place si ceea ce li se potriveste, pt ca orientarea vocationala in societatea romaneasca e minunata, dar lipseste cu desavarsire :). Si, pe locul al treilea, vine personalitatea. Din personalitate, ma intereseaza, indiferent de job, gradul de nevrozism – cat e de taca, pe romaneste. Toti suntem taca-taca intr-o anumita masura, asta e clar, ideea e sa nu fim exagerat de taca la job.

Cam asta ar trebui „sa citesc” eu in timpul procesului de recrutare in ceea ce scrie, spune si face candidatul si mai ales in ceea ce NU scrie, spune, face. Foarte simplu, nu? Imi aduc aminte de anumite opinii pe care le-am ascultat, cum ca recrutarea ar fi un fel de secretariat, mai evoluat, asa. Sau ca tipele de la recrutare sunt niste scorpii nesimtite (adica fara simtaminte :)).

Acum ati inteles de ce?

Articolul lui Richard Branson: http://www.linkedin.com/today/post/article/20130923230007-204068115-how-i-hire-focus-on-personality?trk=NUS_UNIU_PEOPLE_FOLLOW-megaphone-fllw

Sunt recrutor. Recrutor care lucreaza de acasa

Am terminat proiectul de recrutare! Am gasit om bun pt un post de middle-manager, in mai putin de o luna, discret, eficient, fara niciun alt cost decat cel al orelor lucrate si o cartela telefonica. Ziua si noaptea, cand a fost nevoie. 19 ore de lucru efectiv, masurate la minut, atat a durat, cautarea CV-urilor, postarea anuntului, selectarea CV-urilor, conversatiile cu angajatorul, programarile candidatilor, reminderele pt interviuri, feed-back-ul angajatorului, raspunsurile catre candidati. Interviurile si negocierile nu intra in sarcina mea.

Lucrez de acasa. Nu ma vede nimeni, nu ma intreaba nimeni, nu apar nicaieri, decat ca un „serviciu de consultanta” catre firma respectiva. Unor manageri independenti, care stiu ce inseamna recrutarea, le poate placea acest gen de discretie si eficienta maxima. Bineinteles, mai trebuie sa le placa si interviurile, sa intalneasca oameni si sa ia decizii in privinta selectiei. Mie imi place ceea ce fac si ma simt in largul meu facand recrutare. Chiar daca am avut o pauza in spate, bunele obisnuinte si-au aratat beneficiile. La birou puteam face o programari complicate, cu agendele mai multor intervievatori si candidati care veneau de la distanta, fara sa ma opresc din alte activitati, cum ar fi mail browsing. La momentele esentiale ale convorbirii, ma opream din orice altceva, notam si faceam programari in agende electronice, apoi reluam restul.

E o capacitate care se numeste atentie divergenta, foarte consumatoare de energie si eficienta doar pe termen scurt. Pe mine m-a ajutat uneori sa tin peste 30 de proiecte in mana, raspandite in toata tara. S-a dezvoltat, cred, tot prin natura job-ului, cum mi-am dezvoltat si citirea rapida.

Si da, imi fac reclama :))) Si da, sunt o mama hotarata sa lucreze de acasa. Pt ca toti copiii au nevoie de mamele lor, si pe al meu il vad ca are nevoie :). Am facut o alegere acum, m-am gandit la sfarsitul vietii, cand nu mai conteaza multe, ce mi-ar placea sa gandesc? „Am avut o cariera extraordinara” sau „Am crescut un om extraordinar”? Cariera va muri odata cu mine, insa omul extraordinar va trai ca sa nasca alti oameni extraordinari. Pt ca stiti ca, in spatele fiecarui om care a schimbat lumea, se afla de fapt o mama care l-a plamadit pe el pt a schimba lumea. Aceasta este puterea femeii de a schimba universul si as adauga aici, pe langa subiect, de a-l indupleca pe Insusi Dumnezeu.

Iar lucrul, ramane lucru oricum. Pun si eu umarul alaturi de barbat, cu cat pot. E bine si pt mine sa am preocupari extra-copil-gospodarie-nimicurile-de-acasa. E bine sa citesc, sa mai invat ceva folositor, tot timpul. Ajuta la prevenirea dementei senile. Poate voi putea spune la finalul finalului: „Asta da cariera complexa!”

Yes I can

http://phongzahrun.wordpress.com

Cautand o fotografie pt acest articol, am dat peste un citat al lui Gandhi, pe care l-am mai intalnit si care mi s-a parut foarte potrivit:

 Daca am credinta ca pot sa fac un lucru, voi castiga capacitatea de a-l face, chiar daca nu am avut-o de la inceput.

Linkedin, prin ochii recrutorului-care-lucreaza-de-acasa

Cum fac recrutare, ca asta mi-e meseria, folosesc linkedin. [Lucrez de acasa si asa sa ma tina Dumnezeu,  pt ca asta mi-am dorit: copii, lucru de acasa, mmm si gospodarie, inevitabil :)]. Dar nu numai pt recrutare e bun linkedin: si pentru informatiile pe care le gasesc in grupurile pe care sunt inscrisa, si pt reteaua de peste 3100 de persoane cu care pot lua legatura si pt job-uri, daca as vrea sa ma angajez.

Ce sa ma fac, insa, ca multi profesionisti se inscriu, pt ca cineva ii convinge sa faca asta si apoi uita parola contului si a mailului si nu mai dau pe-acolo? Mai in gluma, mai in serios, linkedin se bazeaza pe comunicare, toate beneficiile  pe care ni le poate aduce se bazeaza pe comunicare. Adica pe schimb de mail-uri, pe discutii in grupuri, pe a te face vazut si auzit. Daca nu raspund mail-urilor care mi se adreseaza, ce pretentie pot avea sa imi raspunda altcineva la invite-uri, cand voi avea nevoie de un job (din pacate pt ei, cei care nu au raspuns la invite-urile mele nu vor putea citi acest articol, de exemplu :)). Cunosc, din discutiile pe care le-am avut cu prietenii si motivele pt care multe persoane refuza conectarea pe linkedin sau pe alte site-uri:

1. Pt ca gandesc: „Nu am nevoie de acest om in reteaua mea. Nu il cunosc. Nu ma intereseaza”. Acest tip de gandire pe termen scurt, se dovedeste pierzator in vremuri de schimbare (schimbare de job, schimbare interioara), pt ca nefiind conectat, nu ai cui cere informatii. Sau nu poti intreba de un job pt ca nu esti conectat cu recrutorul. Too bad for you.

2. Pt ca deja stiu ce se va intampla: „Aha, vrea sa ne conectam si apoi o sa ma piseze cu un job si va trebui sa-i dau un peste bot”. Da. Numai ca un recrutor sau un antreprenor isi extinde reteaua oricand si oricum, chiar daca are un job pt tine, chiar daca n-are. Iar un refuz politicos de a-ti schimba jobul acum, te ridica in ochii lui, ca pe o persoana stabila, amabila si educata ce esti :). Oricine isi doreste genul acesta de oameni in companie, sau nu?

3. Pt ca n-au timp sa comunice, sa deschida mesaje, sa dea reply. A face minim de PR pt tine (pt ca esti in vremuri fericite si stabile sau dimpotriva), te costa foarte putin timp, comparativ cu beneficiile comunicarii. Cu cat ai o retea mai mare, ai acces la mai multi oameni, care sunt sau pot deveni interesanti, in functie de vremuri. Si la mai mult info.

4. Pt ca nu stiu cu ce ii poate ajuta toata bataia asta de cap. Dar voi stiti: imagine, vizibilitate, informatii, sprijin de grup pt probleme profesionale. Nu e putin lucru, nu?

Am mai scris despre linkedin si va recomand, ca si recrutor, sa tineti o minima activitate online (poate o data la 3 zile ar fi un minim), ca sa fiti cat de cat vizibil in cautari.  Pt ca azi, nu va doriti decat sa va odihniti, dar maine nu se stie, poate va doriti sa va caute cineva si nu are cum sa va gaseasca. Succes!

PS Tocmai am citit aici: http://www.stacyzapar.com/2011/06/linkedin-profile-pictures-gone-wrong.html un articol amuzant si am invitat in reteaua mea pe Stacy, no. 8 mondial ca nr de conexiuni (35.000).

Si alt amuzament, caricaturistul Rodney Pike si-a postat propria caricatura ca si poza de profil.

Rodney Pike

Dragut, nu? I-am trimis si lui o invitatie.

Linkedin: 2500 de persoane in retea si profil All-stars. Cum am facut?

Nici nu mi-am dat seama cum 🙂

In primul rand, job-urile mele anterioare de recrutor, m-au predispus la a cunoaste multi oameni si imi place sa cunosc oameni. Imi place sa schimb idei, sa invat, sa ascult si sa am cui spune una-alta. Si nu sunt extraverta de fel, dar sociabilitatea e alta poveste. Cu alte cuvinte, sunt un comunicator. Culmea e ca mai mult de jumatate din retea am crescut – o in ultimii 2 ani, de cand stau acasa cu Ioan. Stiam ca networking-ul e important, doar ca teoria trebuie sa – si gaseasca timpul de aplicare. La ce v-ar folosi o retea extinsa de persoane in linkedin? Ca sa cunoasteti, ca sa faceti, ca sa fiti. Nu putem face absolut nimic in afara functiilor vegetative (respiratie etc.) fara altii in mintea noastra, in prezenta noastra si in sufletul nostru, e sau nu e? Pe linkedin, prin networking puteti afla despre joburi, grupuri profesionale, ce mai fac fostii colegi, unde puteti pune o intrebare, ce se mai scrie pe bloguri personale si de corporatie; puteti sa faceti aplicatii, sa primiti recomandari, sa trimiteti CV-uri, sa va faceti cunoscut, sa va promovati blogul, sa exprimati intentii si asteptari; sa fiti deschis, comunicativ, transparent, in mod profesionist. Sunt destule lucruri pt un singur site, care scoreaza si foarte sus in cautarile google (asta e alta discutie).

Ca sa va extindeti reteaua fara bataie de cap (vorbesc pentru open-network-eri, nu pt cei care se rezuma la contacte cu persoane cunoscute in realitate), intrati in Inbox, Accept invitations si puteti da Connect persoanelor din lista sau puteti merge sub lista si „See more people you may know”. Ca regula generala, ma conectez cu oameni care au titlul jobului si compania la care lucreaza mentionate clar, fara prescurtari, neclaritati (recrutorii astia… :)). Prefer profilele cu fotografie, sunt si multe profile false sau hackeri in linkedin (m-am intalnit deja cu cativa). Alta regula generala dar nu exclusiva, este ca prefer profilele cu fotografii formale (adecvate specificului linkedin) si evit profilele cu fotografii prea creative (de pisica, bebelus, avatar etc.). De ce fac asta? Pt ca am Facultatea de psihologie ca formatie si chiar am fost la cursurile de psihopatologie :). Nu vreau sa ofensez creativii, bineinteles ca nu exista o regula generala, dar pt o filtrare grosiera a profilelor, merge.

De curand am trecut de la profilul cotat ca „expert” la profilul „all-stars”. Si nu am schimbat nimic-nimicuta in profil. Singura diferenta este cuvantul magic: ACTIVITATE. Am avut multa activitate pe linkedin in ultimul timp pt ca am un blog (bio-blog) si il promovez, imi extind reteaua permanent si m-am inscris in grupuri noi, care corespund intereselor mele actuale. Si cred ca daca as avea timp sa stau la discutii pe grupuri, nu ar mai sti unde sa-mi claseze profilul :)))).  Dar citesc discutiile altora cateodata, deci nu e timpul pierdut nici pt asta. Activitatea mea ii foloseste si lui linkedin si mie: lui pt ca d’aicea ii vin banutii, din clickuri si joburi si ads si likes; mie, pt ca apar in prima pagina la cautarile pe cuvinte cheie, apar in activity log cu articolele din blog samd.

Deci, bun. Chiar daca sunteti genul care lucreaza bine singur, discret si nu va plac retelele sociale, tot aveti nevoie de un mod de a va comunica electronic statusul profesional. Linkedin este un mijloc potrivit pt asta si puteti alege din tot ceea ce ofera, fix ce va place, pe langa reteaua de contacte 🙂 Succes!

Linkedin connections