Cum am plans la Taxe locale pe 31 mai si ce invataminte am tras

Domle’, asa e viata, rasu’ plansu’ si merita sa va povestesc absurdul, pentru ca iata, sa citesti din Kafka te face mai destept: http://www.scientia.ro/stiri-stiinta/stiri-psihologie-creier/3176-citeste-kafka-vei-fi-mai-istet.html !

Ca si gandacul din caricatura si eu am avut avantajul de trai in direct o realitate kafkiana, stimati colegi psihologi, cat de desteapta ma poate face aceasta experienta?  Ia sa ma masurati voi pe mine azi si sa imi spuneti cu cat mi-a crescut IQ-ul…. daca:

  • mergem, eu si pustiul, la  ora 11.30 la Taxe locale sa declar ca firmele nu au activitate la bloc comunist din 1953, ci la clienti;
  • am bonul nr. 665 si tabela arata ca s-a ajuns la 420;
  • mergem in parc, ne intoarcem;
  • mergem la dentist, ne intoarcem;
  • mergem sa mancam, ne intoarcem;
  • la ora 16.50, o functionara, vazandu-ne cum veghem tabela, cu bonuletul de ordine in mana, se apropie sa ma ajute, adica ia actele firmelor sa le verifice, deoarece declara: „Ia sa o ajut pe doamna cu bebelusul” (de 5 ani); „Nu e bebelus”, zic eu, dar ea tot vrea sa ma ajute; ia actele si incepe: „AAAAA, pai firmele au activitate la sediu! Iata ce scrie in certificatul constatator! Ati venit acum, la sfarsit, in ultima zi, sa declarati, sa stati aici cu copilul, sa ne impresionati, acum, la 5 fara 10 ati venit! Si nici n-ati completat aici ca nu aveti activitate! E clar! Ce, n-ati stiut unde sa scrieti? Contabilul se pricepe la cifre, nu la lege! Nu v-a spus bine! Aveti o lucrare complicata, asteptati-va randul!”
  • In cateva fraze, pe un ton ridicat, m-a declarat mincinoasa, manipulativa, cu „probleme legale”, iar pe contabilul meu, incompetent, de fata cu aproximativ 50 de oameni „comasati”, din care 5 colegi; in mintea ei, m-a ajutat;
  • La protestele mele, si-a cerut scuze;
  • O doamna foarte simpatetica imi spune si ea cat de greu si-a crescut copilul, luandu-l cu ea peste tot;
  • Izbucnesc in plans, deja e prea mult sa o ascult, azi a trebuit sa-mi conving si dentista ca exist; ea se indeparteaza jenata;
  • In acest moment, situatia ia alta intorsatura: un cetatean imi ofera bonul lui de ordine, ca sa ajung mai repede la ghiseu; am sarit la numarul 620;
  • eu ofer bonul meu doamnei simpatetice (ea avea 790, s-a bucurat ca i l-am dat pe 665);
  •  In cateva minute, functionarul de la ghiseu, sobru, si jenat oarecum, imi arata unde sa scriu: „declar pe proprie raspundere ca nu desfasor activitate economica la sediu” si imi stabileste impunerea pe loc; nu mai am nicio „problema legala”;
  • Cateva persoane ma intreaba dupa ce plec de la ghiseu, cum de am „scapat” si unde trebuie sa scrie si ele formula magica Hhhmmmmmdeclarpeproprieraspunderecanudesfasoractivitateeconomicalasediu; acolo unde nu v-ar fi trecut prin cap sa scrieti, bineinteles;
  • Concluzia mea este, ca in relatie cu autoritatile, cel mai frica ne este de ridicolul infinit in care putem fi scufundati in orice moment, de catre oricine, oricine am fi;
  • Banuiesc ca intentia functionarei a fost sa ma ajute, doar ca i-a fost imposibil sa si-o sustina pana la capat: poate avea un copil care plangea dupa ea la cresa si si-ar fi dorit sa plece; poate ca aveam verigheta si copil dupa mine si ea nu; poate ca pur si simplu era prea absurda toata situatia si functionarii sunt atat de constienti de inutilitatea muncii lor incat le vine sa ne stranga de gat; cine stie? Femeia asta are o munca atat de grea, incat izbucnirile astea nebunesti sunt de inteles. Inconstientul o invadeaza, dupa zile in sir in tensiunea neguroasa a nestiintei, neputintei si in final, nefiintei… ca de moarte ne temem toti; si un post ca al ei moarte este: pentru suflet, minte si in final, trup.

Invatamintele mele sunt simple: in relatie cu statul, folositi posta. Este una ascunsa intre blocuri, unde nu e coada. Si ghiseul electronic. Iar daca trebuie si trebuie sa mergeti la ANAF, scrieti o delegatie, trimiteti un barbat. De barbati le e frica.

Q.e.d: chiar mi-a crescut IQ-ul.

Anunțuri

Ceva despre care NU se vorbeste: capacitatea de a cere ajutor

Usile, usile!

Se vorbeste despre abilitati si progres, despre note si succes, despre scoala si viitor.

Si nu se vorbeste despre ajutor.

Daca nu stii cum sa ceri ajutor, cum te intalnesti cu boala, cu insuccesul, cu moartea? Si totusi, ele sunt in viata fiecaruia dintre noi!

Totusi, in jurul meu oamenii prefera sa se arunce cu tot avionul in hau (metaforic vorbind, desigur). decat sa-si recunoasca neputinta si sa caute ajutor, fie la marele vindecator – Dumnezeu, fie la micii lui reprezentanti de pe Pamant, terapeutii: psihoterapeuti, medici, terapeuti Bowen si cati vor mai fi lucrand cinstit pe lumea aceasta in sprijinul oamenilor.

Una din abilitatile de care depinde viata copilului tau, in ultima instanta, este aceasta smerita abilitate de a deschide gura, de a cauta, de a accepta ajutorul la nevoie! Daca i-o iei, fie prin lipsa raspunsului (si atunci va dispera si se va convinge devreme ca nu are rost sa caute ajutorul), fie prin insuflarea mandriei prostesti (tu nu esti ca altii, tu nu ai nevoie de ajutor, numai prostii au nevoie de ajutor), mai bine i-ai taia picioarele si mainile!

Pentru ca se va intalni cu marile vami ale vietii in singuratate si nu ii va deschide nimeni usa, pentru ca nu va bate.

Fii un exemplu pentru copilul tau si invata in primul rand TU sa ceri ajutorul.

Toffix – reactie alergica de zile mari si rele

P1020295

Later edit: daca buzele lui Ioan ar fi continuat sa se umfle, sau daca reactia alergica s-ar fi extins, as fi sunat la 112 si as fi spus cuvintele magice: „copil, varsta: 4 ani, reactie alergica, inflamatie a fetei”. Operatoarea stie ce sa spuna mai departe: pericol de soc etc. Credeti-ma, ambulanta vine foarte repede, din pacate, am avut ocazia sa ii chem. Fereasca Dumnezeu de asa experiente, dar bine e sa stiti inainte, nu dupa.

Ioan nu mananca bomboane. Chiar si pe cele pe care, binevoitoarele babe i le strecoara in manuta la biserica, reusesc cumva sa le las „pe mai tarziu” si apoi sa le inlocuiesc cu un fruct pe care il am totdeauna in geanta, o stafida, o gaufre bio samd. Sunt insa momente in care se intampla si pacatul, ca Satana nu sta degeaba. Mamici fermecate de buclele lui fiu-meu ii intind te-miri-ce gunoaie (nu ma intelegeti gresit, constientizez ca sunt total inocente, dar tot gunoaie sunt) si uneori mai reusesc sa ii strecoare cate ceva. Asa, Ioan a venit intr-o zi cu aceasta bomboana gumata al carei ambalaj l-am fotografiat mai sus. A primit-o in mana, era zambitor, avea o bomboana de la prietenul lui, care manca si el bomboane gumate. Doar ca prietenul lui are colesterolul pana in tavan si probleme de sanatate pe langa care alergia lui Ioan e o gluma. Asa ca am rupt cu dintii un capat de bombonica (sa fi fost o zecime?) si i-am zis lui Ioan ca restul o lasam pe mai tarziu…. Acasa, fiind ora de somn, nani-nani, drept in pat. Si cand Ioan s-a trezit… nu mai era Ioan, ci fratele Angelinei Jolie, intelegeti voi cat avea buzele de umflate si lucioase???! Am stat, m-am gandit, m-am rasucit, ce, ce, ce si de ce, de ce, de ce? Si brusc mi-aduc aminte de o bombonica din rucsacul meu! O scot pe furis, o desfac, ma uit, iau o lupa, pas de vad ceva despre ingrediente! P1020290 Poate vedeti voi? (fotografia de mai jos e facuta prin lupa). P1020296 Buza s-a dezumflat incet dupa o doza zdravana de extract gemoterapic de coacaz negru. Am ramas insa cu intrebarea: ce se intampla daca manca TOATA BOMBOANA? Reactiile inflamatorii in zona fetei sunt extrem de periculoase, mai ales la copii, deoarece pot afecta faringele, laringele si pot duce la moarte prin sufocare. Daca sunteti convinsi ca a fi copil presupune a manca dulciuri in prostie, orice si oricand, cititi cateva articole despre prevalenta in crestere a diabetului la copii. Si pur si simplu, nu mai cumparati! http://www.medicalnewstoday.com/articles/257108.php http://scopeblog.stanford.edu/2013/02/28/sugar-intake-diabetes-and-kids-qa-with-a-pediatric-obesity-expert/ http://consumer.healthday.com/encyclopedia/diabetes-13/misc-diabetes-news-181/type-2-diabetes-and-kids-the-growing-epidemic-644152.html

Abandonul care omoara intai sufletul si in final trupul

Si Romania are cutiile ei…..

Ca sa avem mai putini copii in cutie*….

Ajutati ACSIS sa previna abandonul invatand mama o meserie:

http://mamagazin.wordpress.com/

http://www.acsis.ro

*In anul 2012, 4 copii au fost abandonati zilnic in Romania. Ei vor fi colegii de clasa ai copilului tau, vor circula pe aceleasi strazi cu tine, vor intra in aceleasi magazine. Ei iti vor face loc sa intri sau te vor imbranci sa iesi.

Fii responsabil fata de viitor! Ajuta la preventia abandonului si va fi mai bine pentru noi toti!

Ne-mancarea

1. Zahar

2. Sirop de glucoza

3. Grasimi din palmier

4. Acid citric

5. Dextrina

6. Maltodextrina

7. Arome

8. Amidon modificat

9. Citrat trisodic

10. E120

11. E132

12. E100

13. E160e

14. E133

15. Ceara de carnauba

16. Lecitina din soia

O portie = un pachet = 38 de grame = 38% din portia de glucide recomandata unui adult.

Acesta a fost un pachet de Skittles pe care copilul meu de 2 ani si 8 luni l-a primit cadou.

Spuneti-mi macar un motiv pentru care cele 16 ingrediente enumerate mai sus sunt considerate „mancare”. In afara de cacamarketing, eu n-am gasit nici unul.

A ajuns la gunoi, pentru ca gunoi este.