BIOJUCARII, pentru cei mai iubiti copii…

BIOJUCARIILE primesc si ele cadouri, nu stiati?

Primesc un logo care sa le faca usor de recunoscut, ambalaje, hainute de culori: incet, ca niste printese rasfatate, ies una cate una din tara visurilor, ca sa se imbrace in carnita lor de lemn, cu rochite natur de iuta si bumbac, cu panglici festive, in culorile brazilor si merelor.

Biojucariile ne viziteaza tiptil prin planuri si desene, ne dau ghes la dosare de patent, ne intreaba ce si cum sa-i mai invete pe copii?

Biojucariile stiu bine ce au de facut: sa fie prietenele credincioase ale copiilor iubiti.

Noi doar le slujim.

P1020381

Cine lucreaza la hainute de zor?

 

Anunțuri

O lectura obligatorie pentru oameni

blog-header-strength-parenting

Un blog de citit

Dyslexic Advantage Blog este un adevarat MUST READ: as face din el lectura obligatorie in liceu pentru profesori si elevi, copii si parinti. Nu numai pentru ca impartaseste viziunea mea despre dislexie ca variatie in functionarea creierului, ci si pentru ca fiecare dintre voi cunoasteti cel putin un dislexic, care va poate fi: parinte, copil, frate sau elev. Cineva care se lupta cu literele sau cifrele, cu timpul sau relatiile sociale, cu indicatiile verbale sau cu cele scrise poate gasi in acest blog, o multime de explicatii valoroase si de-a dreptul salvatoare. Salvatoare de timp, de energie, de incredere in sine.

Dislexia merita cunoscuta, pentru ca cei pe care ii iubim o traiesc.

Aceia pe care ii iubim, care putem fi chiar noi :).

Ce este si ce nu este dislexia?

Rest your dreams

Rest your dreams, © by Misan, 2014, Odihneste-ti sau ingroapa-ti visele

 

Ce este dislexia?

Un tip de functionare a creierului care favorizeaza:

logica, abilitatile artistice, conexiunile intre fapte aparent nelegate (proces care a sustine creativitatea),  perceptia ansamblului, lucrul cu obiecte concrete etc.

si defavorizeaza:

procesarea simbolurilor (litere, cifre), perceptia timpului, orientarea spatio-temporala etc.

Dislexia nu este o boala, o tulburare, nu este o anomalie, nu este o deficienta, nu este o problema, nu este un blestem, decat in masura in care, prin ignoranta, conformism, neglijenta, neatentie si chiar rautate reusim sa o transformam in cele de mai sus. Nu are nicio legatura cu autismul, ADHD-ul, Asperger samd.

Dislexia este o variatie in functionarea creierului.

In populatia americana si engleza, intre 10 si 20 de procente functioneaza dislexic (nu am gasit sa existe un studiu pe populatie romaneasca). Acest procent important, MARE, ne arata ca dislexia este adaptativa pentru specie si nu este o simpla anomalie a functionarii cerebrale. Pana la urma, in frunte cu Einstein, dislexicii aduc si au adus destule servicii umanitatii, ca sa le facem, in al doisprezecelea ceas, dreptate.

De ce au nevoie dislexicii de dreptate?

Pentru ca pur si simplu, abordarea actuala a dislexiei ca si tulburare, le face o nedreptate pe viata, categorisind aceasta parte a populatiei ca “disfunctionala”, cu toate ca deseori este inalt functionala in sectoare de activitate complexe, inclusiv ca scriitori, poeti, jurnalisti. W.B. Yeats, (poate) cel mai mare poet de limba engleza, avea dificultati majore la examene, deoarece lucrarile erau evaluate in functie de spelling and grammar, nu in functie de idei. Totusi, a avut taria sa treaca de parerea proasta a familiei despre facultatile lui mintale, de parerea profesorilor (pe care totusi i-a impresionat cu abilitatile lui matematice!)si a cator si mai cator altora (doar un dislexic poate povesti cate frustrari, amaraciuni si lovituri poate suporta un copil, din cauza ca nu poate citi la fel de repede ca ceilalti!). Multii alti copiii talentati au cazut insa sub patul procustian al bunului sistem scolar, cel care ii lungeste pe cei prea scurti si ii scurteaza pe cei ce sunt prea lungi.

Adica ii aduce pe toti la o masura “medie”, in care, din pacate, dislexicii deseori nu incap.

Acum imaginati-va nitel ca in viitor, PC-urile vor fi niste gadgeturi preistorice, totul se va gandi, verbaliza si memora in harduri implantate in creier, scrisul si cititul vor fi, [vai de mine!] o chestie anacronica, asa, pentru spirite boeme… Ce ne vom face, noi, cei 80 de procente de “normali”, cand vom ramane cu eticheta “dislexic” in mana, pentru ca verbalizarea va fi instantanee, procesorul va comanda inregistrarea gandurilor…. si iaca vom fi si noi niste mediocri, acolo?

Pana una, alta, faceti, va rog, dreptate, dislexicului de langa voi. Daca intrati intr-o clasa de 20 de elevi, domnule profesor, aveti acolo minim 2 dislexici, maxim 4. Stati putin, ca si clasele sunt segregate! Sunt clase bune…. (de obicei A, B) si restul! In clasele bune intra cate un dislexic hiper-compensat, care munceste cat 3 pramatii cu memorie buna. Iar restul claselor, unde dislexicii pot fi aruncati, alaturi de alti “prosti” (da, am fost si eu in cancelarie, asta e nivelul limbajului…), ca sa treaca si ei, ca gasca prin apa, pe la scoala. Daca va uitati in familie, jur imprejur, de la bunici pana la nepotii fratilor si surorilor, aveti macar un dislexic. El este “lenesul”, “putoarea” sau “ciudatul” familiei. Sau artistul, exceptionalul, mandria familiei, depinde de context, pur si simplu. Este adevarat, dislexia avand o puternica determinare genetica, mai ales pe linie masculina, puteti avea, la 15 persoane (bunici, parinti, frati, copii), 4 dislexici (vorbesc din fapte, nu din estimari). Aceste persoane traiesc, citesc, scriu si functioneaza foarte bine, cu anumite particularitati, foarte interesante 🙂.

Cunoscandu-le, le putem valoriza.

Intelegandu-le, ne putem adapta.

Iubindu-le, le putem accepta.

Asa ca, cititi urmatoarea pagina: cum recunoastem dislexia si reveniti si aici, pentru ca mai am de scris 🙂.

Pana acum, din pacate, nu am gasit resurse care sa evidentieze darurile dislexiei, deci ma abtin sa dau linkuri. Am gasit insa o expresie care mi-a placut: “diferente de invatare”, in loc de “probleme de invatare” si o voi folosi cu drag.

Detalii despre Yeats: http://www.saintbonaventure.com/faculty/mcelvogue/documents/Yeats5Miller.pdf

Rafting psihologic: dislexia.net

Incep o pagina si o serie de articole foarte pragma-practice despre dislexie. Se numeste si „net” pentru ca stiu ca sunteti multi acolo care nu stiti de ce si cum si aveti multa nevoie sa stiti ca sunteti ok, ca aveti multe talente si ca n-ar trebui sa va pierdeti vremea cu o eterna reparare si compensare a defectelor ci, chiar acum, sa „intrati in bucurie”, adica, sa va dezgropati talantii si sa ii folositi! Aici este primul pas catre o retea care va implica oameni, resurse, cunostinte si materiale dedicate dislexiei, disgrafiei, discalculiei si… altor „disuri”.

Ce este dislexia? Cred ca multi dintre voi (intre 10 si 20 de procente, dupa estimari britanice si americane), puteti raspunde mai bine decat mine… Nu sunt dislexica, deloc. Eu doar nu-mi aduc aminte numele si fetele oamenilor. Pana la punctul la care cateodata, stand fata in fata cu una din surorile mele, pot sa ma intreb profund intrigata: “Ei, dar cum o cheama pe sora mea?”. In cateva zeci de secunde imi aduc aminte, slava Domnului! Cred ca oricare dintre noi avem particularitati de genul asta 🙂

Si iar #dislexici

Insa cum s-a intamplat, cum nu s-a intamplat, in familia mea, in viata mea, sunt mai multi dislexici. Oameni pe care ii iubesc si ii pretuiesc si cu care am invatat sa traiesc frumos si bine (nu radeti! in Anglia exista grupuri de suport pentru sotii celor care au dislexie!).

Frumos si bine si cu multe rateuri, ca asa e omul: mai calca intr-o groapa, mai calca intr-o balta, dar nu se intoarce acasa din cauza asta, nu? Sau poate uneori ne intoarcem acasa, ca sa ne schimbam pantofii, dupa toate ploile care au fost 🙂

Deci, ce este dislexia? Este ce este, vorba lui Trasnea al lui Creanga. Am luat din biblioteca Manualul de diagnostic psihiatric american (DSM) si Manualul Oxford de psihiatrie si am dat cautare pe net si n-am gasit ceva sa-mi vorbeasca despre sotul meu, despre nepoata mea, despre prietena mea. Nimic. Toate definitiile contin cuvinte nasoale. Am luat la puricat cateva studii americane de neurologie. Recente, din reviste respectabile. Aceleasi balarii. Pur si simplu, cred ca totul pleaca de la acest nume care incepe cu “dis”, care adunat cu “lexie” semnifica “dificultate cu cuvintele”. Hm. Un nume despre dificultate, dar care nu ne spune nimic despre avantaje.

Definitia dislexiei, varianta mea bio, este urmatoarea: dislexia reprezinta un tip de functionare a creierului care favorizeaza perceptia ansamblului si logica.

Suna bine, nu? Si este mult mai realista, mai ales ca se refera la aproximativ o cincime dintre semenii nostri! Vreau sa documentez stiintific, sa arat negru pe alb, sa demonstrez subiectiv si obiectiv, ca dislexia reprezinta o variatie adaptativa a functionarii creierului si ca dislexicii au maaare nevoie de revalorizarea talantilor* lor (si nu de ingroparea lor in pamant), intr-o societate care deocamdata este centrata pe cuvinte, citit, scris, calcul si mai putin pe ce FACE omul cu talantii lui, in finalul finalului. Exista cai de a valoriza talantii (macar ca ii dai la schimbatorii de bani…) si daca nu exista, trebuie inventate.

Imbarcarea deci, intr-un rafting psihologic despre dislexie!

Pentru inceput, aveti mai jos o prezentare a ceea ce poate trai un dislexic.

Mai mult decat interesant, este faptul ca acest fimulet vorbeste despre intelegere, toleranta, acceptare, in conditiile in care cunosc parinti care isi bat copiii pentru ca nu “performeaza”, pentru ca nu se conformeaza la patul lui Procust care este scoala… Procust ii scurta pe calatori, ba de cap, ba de picioare, in functie de ce ramanea afara din patul – etalon… pe dislexici insa, ii scurteaza de incredere si de curajul de a fi ei insisi, de a exista fericiti cu abilitatile lor si cu greutatile lor. Intr-o societate ante-tipografie, ante-scoala-obligatorie, dislexicii au fost regi si fierari, generali si artisti. Acum, cei mai multi merg cu capul in pamant. Pentru ca nu citesc repede. Pentru asta va bateti copilul, doamna? WTF?! (Credit pentru expresia asta: GPR).

Hai sa ridicam privirea si sa vorbim deci, in detaliu, despre dislexie si amicele ei, disgrafia si discalculia:

  • Ce sunt? → Cu studii si argumente.
  • Cum se manifesta? Care sunt semnele? → Cu lista de identificare.
  • Ce este de facut? → Cu bucurie si rabdare!

*”Imparatia cerurilor … si mai este ca un om care, plecand departe, si-a chemat slugile si le-a dat pe mana avutia sa. Unuia i-a dat cinci talanti, altuia doi, iar altuia unul, fiecaruia dupa puterea lui, si a plecat. Indata mergand, cel ce luase cinci talanti a lucrat cu ei si a castigat alti cinci talanti. De asemenea, si cel cu doi a castigat alti doi. Iar cel ce luase un talant s-a dus, a sapat o groapa in pamant si a ascuns argintul stapanului sau. Dupa multa vreme a venit si stapanul acelor slugi si a facut socoteala cu ele. Si, apropiindu-se cel care luase cinci talanti, a adus alti cinci talanti, zicand: Doamne, cinci talanti mi-ai dat, iata alti cinci talanti am castigat cu ei. Zis-a lui stapanul: Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra intru bucuria domnului tau. Apropiindu-se si cel cu doi talanti, a zis: Doamne, doi talanti mi-ai dat, iata alti doi talanti am castigat cu ei. Zis-a lui stapanul: Bine, sluga buna si credincioasa, peste putine ai fost credincioasa, peste multe te voi pune; intra intru bucuria domnului tau. Apropiindu-se apoi si cel care primise un talant, a zis: Doamne, te-am stiut ca esti om aspru, care seceri unde n-ai semanat si aduni de unde n-ai imprastiat si, temandu-ma, m-am dus de am ascuns talantul tau in pamant; iata, ai ce este al tau. Si raspunzand, stapanul sau i-a zis: Sluga vicleana si lenesa, stiai ca secer unde n-am semanat si adun de unde n-am imprastiat? Se cuvenea, deci, ca tu sa dai banii Mei schimbatorilor de bani, si eu, venind, as fi luat ce este al meu cu dobanda. Luati, deci, de la el talantul si dati-l celui care are zece talanti. Caci tot celui ce are i se va da si-i va prisosi, iar de la cel ce n-are si ce are i se va lua. Iar pe sluga netrebnica aruncati-o in intunericul cel mai din afara. Acolo va fi plangerea si scrasnirea dintilor. Acestea zicand, a strigat: Cel ce are urechi de auzit, sa auda!“ (Evanghelia dupa Matei, cap. 25, de la versetul 1, 14, la versetul 30).