Prea bun

Am stramosi oieri, bunica si bunicul din partea mamei sunt nascuti in Vaideeni (initial: Vai-de-ei), sat de oieri coborati din Transilvania in secolul XIX catre locuri mai primitoare, cu tot cu oile lor. Initial ca vai de ei, au ajuns repede foarte bogati si au ramas la fel de zgarciti. Din ei se trage si strabunicul nostru, Ioan Toma Grigorescu (John Thomas, cetatean american), care a traversat Atlanticul de 7 ori in 30 de ani si a adus prima masina Ford din judetul Valcea, direct de la uzinele la care a lucrat. Pentru toti cei care au muncit si vor mai munci din greu, dati un banut, ca sa ramana si copiilor nostri un film macar despre oameni curajosi…

Cum m-am hotarat sa-l respect pe Jung

It's my birthday!

Il respect pe Jung din timpul facultatii… cam de pe cand m-am hotarat sa-mi fac lucrarea de licenta lucrand cu copiii desen si analiza jungiana. Dar Jung a scris mult si are o vorba pentru orice, inclusiv pentru adultii – adulti, asa, ca mine: „Viata incepe la 40 de ani”. M-am hotarat sa-l cred si sa incep noua mea viata desenand pe genunchi (literalmente) o caricatura a zilei mele de nastere. Nu e asa ca Dumnezeu ne-a lasat darul de a vedea binele in orice?

Daca va e greu sa vedeti unde s-a ascuns binele in viata voastra, urmariti – o pe Katie Byron facand o restructurare aici, mai jos.

Mie imi face o pofta nebuna de fericire! Chelner! Portie dubla la toata lumea!

PS. Acum mi-am dat seama ca era mai potrivit sa scriu „toti sunt hotarati sa ma invete sa fiu fericita”. Asa este, toti sunt hotarati sa ne invete 🙂

Aur alb murdar

Un film despre pretul real al trentelor pe care le cumparam: vietile altor oameni. Din punctul meu de vedere, problema s-a rezolvat in modul urmator: 1. cumpar ca sa acopar cinstit goliciunea; 2. cumpar bumbac organic, lana sau canepa, in masura posibilitatilor. Si poate, in viitor, vom putea face haine de in si canepa in Romania, la preturi pentru toate buzunarele!

Pentru incalzirea inimilor

Imi imaginez caldura uscata, inabusitoare, transpiratia, fascinatia pentru magia fierului si a focului despre care vorbeste acest om… si le transpun in mintea mea in lucrarea inimii, care se inmoaie si se incalzeste si ea precum fierul, la caldura focului lui Dumnezeu. Si vad pasiunea in ochii acestui om si vad viata si vad caldura si imi doresc pentru copilul meu sa le traiasca si acum si mai tarziu. Ce cariera de invidiat!

Mama in misiune

„Mum on a Mission” este un premiu pentru mame implicate in imbunatatirea lumii, despre care am aflat citind unul din multele bloguri la care sunt abonata. Si mi-a sunat bine… Pur si simplu, ma defineste, sintagma asta.

Zilele acestea in care nu am scris la blog, am contribuit putin la scrierea unui proiect pt ACSIS, asociatia de parinti pentru parinti, unde sunt voluntar (cand mai pot, adica rar). Daca acest frumos proiect va iesi cum l-am creionat (restul echipei cu munca si eu – cu obsesia mea bio :)), Romania va avea in sfarsit, un producator certificat GOTS de textile diverse, pentru casa, copii si ce-o mai fi, care va da o mica parte din productie in tara. Si nu va fi o fabrica oarecare, ci o intreprindere sociala, in care vor lucra mamici cu copii mici, mamici cu mari necazuri. Mare parte din productie va merge bineinteles la export, pentru a asigura supravietuirea intreprinderii, dar si romanul va avea de unde lua un produs din bumbac organic certificat la un pret rezonabil. Nu vor fi moca, dar vor fi cupoane, vor fi capete de productie si nadejdea mea este ca tot omul ce va cauta, va avea ce gasi. Aici, in Romania.

Pentru proiect am primit binecuvantarea duhovnicului in urma cu mai bine de un an, iar eu ma gandesc la el de cel putin 2, pe cand era dermatita lui Ioan in floare. Apropos, dermatita l-a parasit pe Ioan si a ramas la mine, dar asta e alta poveste. Anul acesta, parintele m-a intrebat ce – am mai facut cu hainutele bio. M-am vaicarit: „Parinte, n-avem cum, n-avem cu cine, n-avem bani…”. Parintele m-a incurajat si mi-a spus textual: „Veti gasi cu cine, veti gasi un investitor…”. In gandul meu, mi – am zis ca poate stie dumnealui de vreun om interesat de genul asta de intreprinderi si poate mai tarziu imi va spune cine… Dar in 2 zile, am aflat ca ACSIS scrie un proiect! Iar in curand, vom afla parerea finantatorului despre ce am scris. Daca aveti orice fel de sugestii, le astept cu interes!

Am mai scris un proiect in 2010 pentru o intreprindere sociala cu acelasi obiectiv, proiect care este neevaluat pana in ziua de azi, marturie a falimentului POS-DRU…

Daca e nevoie, o voi mai lua de la capat inca de cate ori e nevoie, pentru ca am realizat acum ce am eu de facut in lume: sa o schimb, schimbandu-ma pe mine. Sa ma schimb, si astfel, in modul cel mai practic, sa fac pentru Ioan un colt de lume in care mancarea e mancare, nu suma de pesticide, hainele sunt haine, nu gramada de pesticide si vopseluri toxice, casele sunt case, nu surse de boala si chin, iar sanatatea e sanatate, nu marketing pt caca in cutiute de medicamente. Si educatia, ceva mai mult decat dresaj de maimute. Iar sufletul, mult mai mult decat o vorba goala. Pare mult?

Bineinteles, toate acestea, impreuna cu voi.

ACSIS este aici: http://www.acsis.ro/. Puteti cumpara de la ele jucarii textile, puteti sa dati 2% pt ele, puteti adopta mame si copii la distanta, puteti pune o vorba buna la departametul de marketing al companiei pentru ele (pt CSR), puteti face voluntariat. ACSIS ajuta mame care se lupta sa-si tina copiii langa ele .