Privind inapoi cu vinovatie

http://www.vivirmejor.com/lactancia-materna-como-llevarla-a-cabo-en-funcion-del-crecimiento-del-bebe

Un comentariu din facebook, m-a facut sa privesc inapoi cateva minute, la experienta pe care am avut-o eu cu alaptarea. Un business foarte profitabil. Dar nu pt copil.

Afacerea e profitabila pt companiile care fabrica, distribuie, transporta si comercializeaza dispozitive anti-alaptare: biberoane, tetine, suzete, sterilizatoare de biberoane si toata liota de gadgeturi care costa multi-multi bani. Money for nothing and chicks for free. That’s the dream world. Lumea in care stam cu bratele incrucisate, in rochite de cristal, pe tocuri de 11 centimetri, iar in guritele copiilor curg rauri de lapte fortificat, chimizat si alergizant.

Si sunt atatia oameni co-interesati in afacere, ca te miri cum mai ajung totusi unele mame sa mai alapteze: asistente medicale, medici, farmaciste, asistente de farmacie, reprezentanti de vanzari cu toti sefii lor si departamentele de suport, oameni in productie, oameni in design, oameni in marketing si publicitate. Si sume cu adevarat uriase, pentru toate aceste produse. Si efecte pe masura sumelor.

Copilul este extrem de adaptabil si traieste in conditii din cele mai diverse in toate colturile lumii. Dar exista un pret, pt fiecare efort de adaptare, pt faptul ca trebuie sa digere ceva sintetic, pt faptul ca trebuie sa suga ceva, in loc sa-si exprime disconfortul si sa fie mangaiat, pt faptul ca … atat de multe lucruri schimbate si inlocuite, ne asteptam sa ramana fara efect? Ne consolam: „dar noi cum am crescut?”. Am crescut, ne-am adaptat dar cat de sanatosi si fericiti suntem in ansamblu? O societate fericita? Ne bufneste rasul, nu?

Am tras niste invataminte din prima mea experienta de mamica. Prima invatatura e sa nu las laptele praf sa se apropie de copilas. Lapte praf chimicale dar inseamna si biberon, biberon inseamna suptul lenes, de tipul lapte-care-curge-in-gura. Asa am plecat din maternitate, cu biberon, si o luna am tras de mine sa fac destul lapte (in paralel cu biberonul, ce nebunie!), ca sa pot scapa de nenorocitul de lapte praf (bio! hahaha). Am simtit pe pielea mea ce inseamna concurenta foarte neloiala a biberonului cu sanul, dar nu am renuntat. Atunci m-am luminat de ce alaptarea s-a scurtat foarte mult in ultimele decenii, inclusiv in mediile foarte sarace (acele femei cu care am lucrat in centrul maternal si care in fiecare luna mergeau la premerie sa isi ridice cutiile de lapte praf…:().

Mecanismul de renuntare la san e foarte simplu si l-am observat cu groaza zile in sir: copilul suge la san si apoi plange. Nu se stie de ce plange, dar cineva bine intentionat ii da biberonul. Data viitoare copilul suge la san mai incetisor si apoi plange dupa biberon. Se numeste conditionare. Sanul e conditionat progresiv sa produca tot mai putin lapte, iar copilul e conditionat sa suga tot mai mult din biberon, de unde laptele vine mai usor. Asta e tot. Dureaza intre 3 si 6 luni sa pierd complet laptele „care n-a fost destul”. Era destul, pt ca laptele se produce in functie de cererea copilului si nu in functie de marimea sanului, culoarea ochilor sau alte bazaconii. Daca bebelul suge, sanul invata sa produca tot mai mult, vara mai racoritor, iarna mai gras si hranitor (da, e customizat!). Asta e tot, dar greu le-am mai aflat! Si greu a fost sa-mi dau seama ca inamicul meu sta chiar pe noptiera!

Si a mai fost ceva: suzeta. Norocul meu a fost ca Ioan nu a acceptat-o, altfel era si mai greu. Oricum, a morfolit-o de cateva ori si de fiecare data, a urmat un supt cu ragade. Pur si simplu nu mai stia cum sa suga la san, dupa ce sugea suzeta. Se lupta sa ia sanul, plangea de foame si de dermatita si Dumnezeu stie de mai ce si rareori avea o masa linistita dupa „gadgeturi”. Asa ca au disparut si ele. De aceea nu gasesc utilitatea lor, nici a biberoanelor, nici a suzetelor. Nu are rost, in opinia mea, sa le cumparam „preventiv”. Copilasii beau de foarte mici din lingurita si cana (Ioan, de exemplu).

Daaaar….Privesc catre inceputul vietii lui Ioan cu vinovatie pentru ca am permis laptelui praf sa se apropie de el. Fara lapte praf, poate ca dermatita atopica ar fi fost doar un vis urat. Mi-aduc aminte de punga de lapte praf captusita cu aluminiu… Sau poate ca a fost un cosmar care ne-a invatat esentialul.

Ce ar fi pierdut Ioan daca nu l-as fi alaptat?

O protectie dovedita stiintific, fata de leucemia limfocitara; un start pentru metabolism care l-ar fi protejat de obezitate si 14 ani mai tarziu; protectia fata de o varietate de boli infectioase (meningita, infectii ale tractului respirator, infectii ale tractului intestinal, otita etc.); protectie fata de diabet de tipul I si II; protectia fata de sindromul mortii subite a sugarului; mai tarziu, protectia fata de hipercolesterolemie; o dezvoltare cognitiva mai buna; un sistem osos mai puternic si altele multe.

Sa dau toate astea in schimbul a ce? Nu am primit nici o hartie de garantie pentru aceasta protectie, pe care am descris-o mai sus, dar stiu ca am facut tot ce mi-a stat in putinta. Si cu asta, vinovatia mea s-a vindecat.

Sinteza de studii medicale referitoare la beneficiile alaptarii: http://kellymom.com/pregnancy/bf-prep/bf-benefits/

Studiu despre excluderea laptelui praf in primele 6 luni:

http://thechart.blogs.cnn.com/2010/06/21/new-study-supports-exclusive-breastfeeding-for-first-six-months/

Cancerul in viziunea altei mamici

Ia timp sa creezi continut propriu; un articol despre educatie cu o parabola despre un pom incarcat mi-ar lua minim 2 ore, catre 3 ca sa aiba ceva mai consistent din gandurile mele. Iata ca prietena Cristela publica un articol care imi ia ochii pe facebook, citesc, gasesc si o carte postata de Marina – link-ul din commenturile de pe facebook si asa se duce de rapa continutul creativ. E greu sa si citesti, sa selectezi, sa scrii, sa filtrezi, sa mai inchizi din cele 50 de taburi! E unul din cele mai frumoase lucruri pe care le-am facut vreodata, insa.

Cred insa ca prioritatile mai multor cititori vin inaintea prioritatilor mele creative. De aceea, hai sa citim cartea asta, articolul Cristelei si sa ne trezim din visul nostru frumos, in care ceilalti au grija de noi si de copiii nostri si de parintii nostri. Caci visul atat de repede devine cosmar si ia de langa noi mamele, sanatatea, puterile!

Cat timp ne dam noua insine, atata viata avem in noi. Cat timp dam gadgeturilor, atata viata se duce din noi. Si daca ma intrebati: „dar tu ce faci acum?”, aflati ca eu ma descopar pe mine insami, scriind. Cred ca e unul din cele mai bune lucruri pe care le poate face omul modern pt el insusi 🙂

Si linkurile, la sfarsit, ca de obicei.
Articolul Cristelei: http://www.cristelageorgescu.ro/un-nou-capitol-despre-cancer/07/2013/
Cartea de citit: http://pcrm.org/pdfs/health/cancer/Cancer_Survivors_Guide.pdf

Merci Cristela!
Si articolul creativ, pe alta data 🙂

Este…carte frumoasa si aleasa

Vestea buna e ca avem cartea Conceptul continuu, de Jean Liedloff, in romana. Ea a pus bazele conceptului de attachment parenting, care se poate traduce in romaneste foarte bine prin „crestere prin iubire, nu prin teorie”. Este publicata la Da Capo Press, Cluj Napoca, 2012. O recomand cu tarie, pt ca este o carte practica.

Link-ul nu mai functioneaza

the continuum concept: https://docs.google.com/viewer?a=v&pid=explorer&chrome=true&srcid=0B9YY9Yn_zaSWZjVjMWZlZmQtMmE5My00YWM0LTg1NDMtNzMxN2I0M2Y4ZGFm&hl=en_US.

Candidoza fara secrete

In urma unei discutii cu o prietena, am primit sugestia sa scriu cateva randuri despre tratamentul candidozei. S-ar putea ca acest post sa nu intereseze domnii, decat in masura in care se vor bucura sa dea forward informatiei catre sotii :). Dar si barbatii fac candidoza, doar ca nu se plang atat de des precum femeile. Candidoza asta minora nu a omorat oameni, decat rareori, dar omoara buna dispozitie exagerat de des (spun „minora” pt ca nu discut aici despre candidoza sistemica, ci de cea localizata). Apare din multiple motive: antibiotice, care distrug fara discriminare tot ce inseamna flora (intestinala, vaginala etc.); stress, care scade imunitatea; consum de calorii „goale” (zahar, paine, alimente procesate excesiv); consum de toxine (fumat, E-alimente); oboseala cronica; boli cronice care scad imunitatea.

Ca, pana la urma mingea e in terenul imunitatii. Candida albicans, cea mai intalnita ciuperca cauzatoare de candidoza este un SAPROFIT, adica, in mod obisnuit, un pasnic conlocuitor al altor pasnici conlocuitori, care ne feresc de lupul cu adevarat rau. Dar in conditiile in care noi dam cu ciocanul chimic in imunitate, si in flora naturala a tegumentelor si mucoaselor, Candida albicans, fiind o ciuperca (deci imuna la antibiotice, care ataca bacteriile), se trezeste cu un teritoriu goooool si numai bun de populat! Si ce poate face? Il suprapopuleaza! Ea exulta, noi ne strambam: arde, ustura, frige, doare.

Natural ar fi ca imunitatea sa creasca repede la loc si sa inceapa lupta dreapta cu CA, ca s-o inhibe frumos, pana la nivelul conlocuirii pasnice. Nu s-o starpeasca! (cum ne promite uneori ginecologul, alteori prospectul). CA e peste tot, presupunand ca azi sunt teren steril, maine sunt contaminata din propria baie. Numai ca imunitatea are enorm de lucru peste program in civilizatia noastra si amana task-urile mai putin importante sine die.

Am candida ?

http://www.candida.ro/index.php

Ce putem face? Am ani multi de discutii cu CA in spate, deci va spun din experienta proprie si personala tot ce stiu:

  • Renuntati la laptele industrial, mult si bine; CA il iubeste; daca beti, luati doze mici;
  • Renuntati la toxine (pe cat posibil toate);
  • Cautati un booster imunitar care vi se potriveste; de ex.: eu nu iau Echinaceea, pt ca am lichen plan (autoimun), iau alimente imunomodulatoare, ca de ex., praf sau sirop de catina;
  • Consumati super-alimente, pe cat posibil, bio (merisor, goji s.a.)
  • Renuntati la poliester! (mai ales in locurile sensibile); imbratisati bumbacul (organic :));
  • Orice vi se spune, nu faceti spalaturi vaginale! CA e o ciuperca, iubeste apa, traieste in apa si infloreste in medii umede. Spaland flora din vagin si lasand apa in pliurile nenumarate din care e facut, puneti efectiv benzina peste foc. E ca si cum ati vrea sa plantati flori, turnandu-le din stropitoare! Bacilii din flora au nevoie de liniste si pace ca sa se dezvolte, pana la punctul in care o vor restrange pe tupeista CA la teritoriul ei obisnuit. Nu-i aruncati afara cu irigatorul!
  • Nu schimbati sapunul ca pe ciorapi, flora se obisnuieste cu unul anume si il tolereaza mai bine decat pe altele.
  • Schimbati PH-ul la mucoase. CA infloreste la un PH mai mare de 5. In CA vaginala, schimbarea de PH are loc asa: se face o solutie saturata (cu concentratie maxima) din bicarbonat de sodiu alimentar si apa calduta (ca sa se topeasca mai repede). La concentratia maxima bicarbonatul nu mai are unde sa se topeasca si se precipita pe fundul recipientului. Foarte bine. Un degetel la alegere infasurat in tifon se inmoaie in solutie si cu el se sterge vaginul pe interior, pana unde se poate. Se spala bine mana cu sapun, se infasoara in tifon curat, se repeta operatiunea de cateva ori. Daca totul e cum am stabilit, simptomele de candidoza dispar repede. Operatiunea se poate repeta cateva zile la rand, dimineata si seara. Cam 3-4 zile. Daca ajutati si imunitatea cu ceva-ceva, ati scapat, bacilii au reocupat teritoriul 🙂
  • Practicati abstinenta sexuala in timpul tratamentului. Reduceti umiditatea.
  • Exista si solutii naturale de repopulare cu lactobacili, nu le-am folosit, deci nu stiu ce sa recomand (iaurt, ovule).

Nu e complicat, nu? Mai aveti si alte sugestii?

Cum sa fugi in lume :)

Nu avem cablul de descarcare a fotografiilor la noi, asa ca nu va pot arata lumea, dar va pot spune in cuvinte: lumea e minunata. Chiar daca patul miroase a detergent, punem paturica peste, mancam ce gasim si ne descurcam cu ce avem 🙂 Acum scriu in baie, lap-top-ul aproape descarcat intre 2 mormane de scutece si ma amuz: ce birou de soi parfumat am!

Doar 2 cuvinte despre cum va descurcati la hotel (sigur stiti, dar mai zic si eu), cand nu aveti nici uscator de scutece, nici fier de calcat. Puneti rufele ude cat mai rasfirate pe umerasele pe care le luati din dulap, pe calorifer si suportul de prosoape si si porniti ventilatorul. Umerasele le insirati frumos pe bara de ghidare a usii de la dus. Inchideti usa la baie. In 12 ore hainele sunt uscate, scutecele in 24. Rezonabil.

In loc de fier de calcat, faceti un dus (intai luati umerasele din prima parte :)). Adica: puneti hainele mototolite pe alte umerase si atarnati-le, cat mai bine intinse si cat mai aproape de cabina de dus sau si mai bine, deasupra unei cazi cu apa fierbinte, daca aveti. Apoi faceti mult abur, balaciti-va. Hainele se vor umezi si se vor intinde sub propria greutate in cateva ore. Apoi porniti ventilatorul ca sa se usuce toate 🙂

http://www.wikihow.com/Take-Care-of-Your-Clothes

Revenim cu amanunte!