Dobrogea noastra (IV)

Am fost si la Histria, in drum spre plaja :). Histria e cea mai explorata, documentata si conservata cetate pe care am vizitat-o. E MARE si se mai sapa inca. Are si un muzeu, din fonduri PHARE, in care sunt adapostite inscriptii, amfore, alte obiecte de uz casnic, fragmente de ziduri. Ce mi-ar fi prins bine, ca un om curios ce ma aflu, ar fi fost traducerile inscriptiilor. Etichetele sunt sumare, dar e de inteles, muzeul se va imbunatati. Ce nu mai pot muzeografii imbunatati, este arhitectura care imita o sera. Multe geamuri, multa lumina, inclusiv din tavan, si un efect de sera pe masura. La pranz, te coci ca o rosie in solar, in cateva minute. Daca iesi in camp, sa vezi zidurile cetatii, trebuie sa ajungi dimineata, seara, in zi cu nor sau in alt anotimp decat vara. Insolatia pe care o genereaza reflectarea luminii in zidurile albe, nu te coace, ci te prajeste la foc iute. Insa cei cativa salcami de la intrarea in sit, la umbra carora sunt banci, sunt o adevarata binecuvantare.

Ii pot intelege pe cei pasionati de istorie ca vin la Histria sa se „scalde” in vestigii si descoperiri arheologice: la Histria poti vedea ce au facut grecii, ce au facut romanii, precum si cei de acum :). Banuiesc ca acestea sunt motivele pt care un grup de vreo 20 de francezi cu instrumente impresionante se preumblau pe la Histria, in ziua in care am fost si noi. Oamenii, aparent un grup de savanti, niciunul sub 50 de ani, au incercat sa serveasca un sandvis din pachetelul propriu la restaurantul unic si irepetabil de la poarta muzeului. Adica, au cerut locuri la mesele golase din restaurant. Au fost cu strasnicie foarte neospitaliera refuzati („ospitalitatea romaneasca” e doar limba de lemn, stiati?), asa ca au servit masa in apropierea noastra, pe bancile de sub salcami. Am plecat si noi, agasati de ingustimea politicilor restaurantelor-bune-de-fugarit-clienti. Insa Histria face toti banii.

Ma gandesc ce frumos va fi cand ne vom intoarce cu Ioan si vom vorbi despre grecii si romanii care au construit pe acest tarm de mare (la acea vreme) ziduri ce dainuie si azi 🙂

Situri arheologiceDobrogea istoriei

Aici a fost marea si acum e lacul Candva, aici a fost tarm de mare

Cladiri Ziduri, cladiri, oameni

Cladiri pt oameni

Ziduri, cladiri, oameni

gresie la baia romanaGresie din baia romana

InscriptieInscriptie in muzeu

AmforeAmfore

http://en.wikipedia.org/wiki/Histria_%28ancient_city%29

Anunțuri

Dobrogea noastra (III)

La Enisala se ajunge usor si s-au facut lucrari de restaurare si conservare a zidurilor. Muzeu – ioc. Lucrari arheologice – ioc. A fost o garnizoana care scruta marea candva.

enisala

Pe drum spre Enisala

Casa de bileteCasa de bilete

Calator la EnisalaZidul si poarta din spate

Peisaj

Strajer la Enisala

Din cetateStrajer la Enisala

Peisaj la Enisala Strajer la Enisala

Ce ocazie minunata de a vorbi cu copiii despre Bizant, turci si genovezi!

Info: http://www.cetateaenisala.ro/

Dobrogea noastra (II)

La 7 kilometri de Jurilovca, pe malul lacului Golovita, se ridica zidurile cetatii Orgame/ Argamum. Dobrogea este ticsita de cetati antice, monumente, relicve si cand spun ticsita, nu exagerez, pt ca am vazut harta sit-urilor arheologice in muzeul de la Histria. Ce nu ma uimeste, este ca nu stiam despre aceste cetati sau daca au fost mentionate in manualele de istorie, mentiunea acolo a ramas. Am fost de 2 ori la Orgame si de fiecare data peisajul, amploarea sitului si a vestigiilor care ies efectiv din aratura si dintre pietrele tarmului si din peretele falezei, m-a coplesit. Atata istorie calcata in picioare, data catre degradare, distrusa cu intentie sau fara, nu mi-am putut imagina ca exista. S-ar putea face in zona un adevarat rai pt cei pasionati de istorie si arheologie, care nu sunt putini. Dar nimeni nu pare preocupat de raiul disponibil pe Pamant.

mmm 1258

Lacul Golovita la apus

capul Dolosman

Pe malul lacului Golovita

Orgame tarm

Calcand pe istorie

mmm 1251De unde cade istoria

santier arhilogic

Bazilica

Santierul arheologic

 

Unul dintre santierele actuale

Orgame a fost mare, nu stiu cat de mare, dar de pe capul Dolosman se vad zidurile de aparare si sunt departe. Cred ca s-a excavat sub o zecime. S-a cerut expropierea a 100 de hectare, pt a se reconstitui situl cetatii. Ei, nu s-a putut. Oamenii si-au luat pamanturile, ara, pasuneaza si iau pietrele din ziduri pt constructiile de acasa. Lacul erodeaza si el faleza, care se prabuseste an de an, cu tot cu oalele si zidurile pe care le-a dus in carca sute de ani. Am cules de pe malul lacului sute de fragmente de oale, capiteluri, caramizi. Glumeam cu sotul ca la Orgame s-au organizat batalii anuale cu oale. Sau poate le aruncau in capul atacatorilor. Cert este ca daca doriti vestigii antice in casa, puteti merge pe malul lacului (NU in cetate, care e sus!), sa va aprovizionati si sa le recapatati astfel de la lac, pentru omenire.

Pentru copii, astfel de lectii vii de istorie, mi se par de 100000000 de ori mai graitoare decat paginile unei carti. Faptul ca se pot vedea zidurile caselor, uneori poti sa identifici fantana din care luau apa locuitorii, baia in care se spalau, bucataria cu vatra unde gateau si biserica in care se rugau acum mai bine de 1400-2000 de ani (Orgame a avut o perioada greaca, una romana si una bizantina! ce bogatie!), da tridimensionalitate istoriei, care altfel e destul de seaca (nume! date! anii de domnie! memorare! bleah!). Pentru un copil mi se pare mediul de invatare ideal, materialul didactic cel mai percutant, ce sa mai zic, si mai invatam si noi parintii cate ceva.

Daca ma atrage ideea de homeschooling, cu siguranta acesta e unul dintre motive: istoria, biologia, geografia sunt peste tot in jurul nostru si e atat de frumos sa inveti privind in jur si nu in carte! Totul e sa ascultam de Domnul si sa deschidem cutia pe care stam. Si nu numai pt copii putem deschide cutia, ci si pt turisti. Dar asta e alta poveste, care continua la Histria.

A, si se poate face baie in lac, plaja e pietroasa, dar accesibila :).

 

Case in Orgame

Zidurile din cetate

mmm 1280

Aici au fost case

Vase

Ceramica si exploratori pe malul lacului

Documentare: http://www.argamum.freeservers.com/Istoric%20cercetare.htm

 

Dobrogea noastra (I)

Iata ca s-a descuiatara aparatul foto si revin cu amanunte despre Jurilovca si alte locuri pe unde ne-am preumblat in cele cateva zile de vacanta.

Stiti povestea aceea cu omul care de 20 de ani statea pe o cutie si cersea? Asa este Dobrogea. Noi am vazut ce are Dobrogea in cutie, asa cred. Omul acela insa nu stia. Si cersea, era muritor de foame. Intr-o zi, a venit la el un curios, care nici una, nici doua: „Ce-ai in cutie?”. „Nimic”, a zis omul. „Stau pe ea de 20 de ani, dar nu o deschid niciodata”. „Dar de ce nu o deschizi?” a insistat bagaciosul. „Pentru ca nu e nimic in ea”. Si gata, asta e povestea Dobrogei. Povestea pe care am citit-o, insa, ca toate povestile, continua. Bagaciosul il convinge pe cersetor sa deschida cutia, iar acesta descopera ca cersea stand pe o cutie plina cu aur.

Diferenta este ca in povestea Dobrogei, cutia ramane inchisa.

dobrogea

 

Drumuri bune in Dobrogea

jurilovca

Strada pe care am stat in Jurilovca

casa pescarului

Casa de pescar

mmm 1306Pe lacul Golovita

mmm 1258 Tot pe lac

Istorie arata Asa se ara la noi istoria. Voiniceste

 

O tara pe zi. Azi: Curupteea

Azi scriu o poveste despre o tara numita Curupteea. Tara aceasta nu a fost prin nimic speciala, la inceputul istoriei sale, ca si alte tari din jur, nu este nici mai mare, nici mai mica decat altele si are munti, rauri, lacuri, dealuri, mare, campii, chiar de toate. Curuptanii au fost destui pana de curand, cand s-au mai imputinat, din mai multe cauze, dar sa nu anticipam.

Ceea ce face aceasta tara deosebita de altele, sunt cele cinci vanturi, care bat din cinci directii: de la nord, de la sud, de la est, de la vest si de sus in jos. Din cauza celor cinci vanturi, coruptanii spun foarte mandri despre ei insisi, ca sunt precum trestiile: se indoaie, dar nu se rup. Vanturile laterale puternice i-au obligat pe curuptani sa se doteze cu o coloana vertebrala foarte flexibila, iar vantul de sus in jos ii determina sa se faca cat mai mici, sa bage capul intre urechi si sa-si scurteze gatul, pentru a rezista in bune conditiuni vicisitudinilor. Din aceeasi cauza, curuptanii nu privesc in sus, pentru ca mai mult ca sigur le intra ceva in ochi la fiecare incercare.

Curuptanii pun mare pret pe o activitate denumita generic „des-curca-tare” – care vrea sa spuna sa faci tare pe curca, orice s-ar intampla si sa-ti vezi de treaba ta, scotand-o la capat cu orice mijloace. Originile acestei activitati se pierd in negura timpurilor si mi se pare mie, ca se trag din multa placere a coruptanilor de a spune povesti fara legatura cu realitatea, altfel spus, fantezii, si mai pe coruptana, minciuni. Ce s-o mai lungim, curuptanilor le plac minciunile foarte tare, iar de atata utilizare, au ajuns dependenti de minciuna si de fratele ei mai mare si mai tare, furtul. De aceea, toti conducatorii curuptani sunt alesi in functie de performantele la mintit si la furat. Cu cat e mai gogonata minciuna, cu cat e furtul mai mare si mai strigator la cer, cu atat curuptanii sunt mai admirativi. Furturile mici nici nu sunt bagate in seama, ba chiar sunt pedepsite uneori! Dar furturile si minciunile mari il fac pe curuptan un adevarat conducator.

Cu cat conducatorii sunt mai buni in Curupteea, cu atat oamenii sunt mai cocosati (din cauza vantului de sus in jos) si cu atat mai mincinos va fi alesul viitor.

Un alt obicei interesant al curuptanilor este fasolirea, adica ei se umfla precum fasolea la fiert pentru orice nimic, la sfarsit ramanand doar gaze urat mirositoare. Dar ce distractie sa te lauzi cu realizarile altora si sa te umfli in pene cu minciuni din ce in ce mai mari si sa faci mare scandal desi nici nu stii despre ce e vorba!, pana toata treaba face poc si fas, miroase urat si o pot lua de la capat!

O calitate a curuptanilor este rezistenta lor, de care de asemenea sunt foarte mandri. Asta inseamna ca mananca orice li se spune sa manance, fac orice li se spune sa faca si cred cu multa tarie in minciunile din reclame. De aceea, multi sunt foarte bolnavi si vor multe medicamente, pentru a fi si mai bolnavi, pentru a se putea fasoli cu adevarat in fata vecinilor de bloc. Curuptanii considera dispretul o virtute si il practica cum putine alte natiuni se mai pot incumeta: se dispretuiesc pe sine, isi dispretuiesc copiii, familia, sefii, subordonatii, casa, masina, capra (care trage sa moara), dar se fasolesc foarte tare cand pierd vreuna dintre ele, deoarece asa spune traditia.

In ultima vreme, datorita ciclurilor accelerate de dispret si fasoleala, tara a inceput sa faca implozie, precum o stea care se prabuseste in ea insasi si multi curuptani sunt ejectati in univers si in alte tari, cu foarte mare viteza. Prin alte tari curuptanii sunt muncitori apreciati, datorita coloanei vertebrale flexibile, ceea ce le permite sa fie harnici si rapizi la muncile care necesita aplecari multe. Copiii sunt abandonati, deoarece cand sunt mici, nu stiu nicio minciuna, si nici macar sa vorbeasca. O parte importanta dintre ei sunt ejectati in univers la scurta vreme dupa nastere sau imediat dupa conceptie si lasati in grija lui Dumnezeu.

Din aceasta cauza, copii se nasc tot mai putini in Curupteea, deoarece integrarea intrun sistem atat de mincinos este dificila, mai ales ca parintii le spun copiilor ca trebuie sa spuna doar adevarul, in timp ce ei mint de sting la telefonul de alaturi. Ba chiar parintii merg si la psihologi, sa ii lamureasca ei de ce mint copiii! Ba chiar copiii sunt pedepsiti pana la a fi arsi de vii daca spun adultilor adevarul despre dispretul lor pentru viata si invata de mici ca minciuna te trece puntea, daca te faci frate cu ea. Care nu invata suficient de repede des-curca-tare-a este trimis inapoi pe unde a venit, la acest proces referindu-se si o foarte utilizata injuratura autentic curuptana.

Finalul povestii este cu adevarat curuptan: din ce in ce mai putini, mai batrani si mai inversunati,  conducatorii raman singuri in Curupteea, deoarece implozia a ajuns la final si toti cocosatii, plictisiti oricum de surprizele neplacute inventate de conducatori, au fost ejectati in alte tari de implozia minciunilor nationale. Daca totul a decazut intrun hal fara de hal, nici scaune nu mai sunt destule, pentru – altadata – iubitii conducatori. Ei se cearta perpetuu care sa se aseze primul si cui sa mai ceara spaga, pentru ca trebuie sa faca de serviciu cu randul pentru a mentine sistemul. Asa ca isi dau spaga unul altuia din banii proprii si mai rup cate un scaun trangand de el.

In rest, e liniste si pace. Ursii nevanati de notabilitatile de sus si iepurii neprinsi de fomistii „de jos” populeaza tara fericiti, intrun alt fel de rai, asemanator cu Cernobal, stiti voi, explozia aceea…

P.S. Un furt pe zi: furtul de clienti

Prin mila si politica companiei pentru care lucrez, beneficiez de un abonament la o clinica privata. Am ajuns in ultima vreme pe la aceasta clinica si am cunoscut mai multi doctori.

Azi am avut surpriza sa fiu informata de Centrul Medical Unirea prin SMS, ca unul din doctorii pe care i-am cunoscut in periplurile mele la clinica cu abonamentu’, s-a mutat la CMU si ca ii pot contacta si rascontacta, cand vreau si cand doresc, doar sa-i vizitez, ca nu e gratis.

Ma gandesc si ma tot gandesc: cum a ajuns numarul meu de mobil la CMU? Am calcat, n-am calcat p’acolo? Doctorul a plecat cu toata pacientura? Sa fie oare furt de clienti?