De ce nu as mai lucra part-time, contractor etc.

Am avut candva o experienta de munca minunata: am lucrat 4 ore pe zi (in contract), cu acelasi salariu ca la locul de munca anterior, pt fiecare ora lucrata in plus eram platita ca si un consultant extern, aveam program flexi, free-time maxi. Mai eram si indragostita si pe cale de casatorire, deci imi puteam folosi timpul liber extrem de judicios.

Daaaar, nu as mai lucra asa. Sau mai exact, as sti ce sa cer si cui, ca sa evit dezavantajele cu care m-a parlit in final acel loc de munca minunat. Iata de ce nu as mai lucra cu contract part-time:

1. Pentru ca esti invidiat si uneori urat de moarte (asta mi-a spus-o si cea mai buna prietena, care muncea pe rupte la vremea respectiva: „ma apuca asa o ciuda pe tine uneori…”). Iar invidia determina niste colegi normali altfel, sa iti puna niste bete in roate si vorbe de bine, unde crezi si mai ales, unde chiar nu-ti vine sa crezi.

2. Nu exista experienta anterioara a organizatiilor cu part-time-erii. Deci am suferit consecintele acestei lipse, adica ale confuziei, de genul: „dar de ce o tuleste cand are chef?”

3. Colegii binevoitori si muncitori nu au totdeauna chef sa colaboreze in timpul acelui infam de program part-time. Deci mai bine mai stai pe-aici si mai enerveaza-te cu noi.

4. Part-time nu e niciodata part-time, cred ca stiti deja 🙂 Mi s-a spus de la inceput: „mai stai peste program daca e nevoie”. A fost nevoie, destul de des, ba chiar, mai la sfarsit era maaare nevoie de inca un om pe acelasi post.

Asistenta unui mare bos (nu din RO, am uitat sa precizez) de pe unde am lucrat  avea un out-of-office care suna cam asa: „Merci de mail, sunt acasa cu copilul, afla ca eu lucrez de la 8 la 12. Maine poate ma uit pe mail-ul tau daca am timp. Nu ma poti deranja, telefonul meu nu e public. O zi placuta,”. Bineinteles, am schimbat putin continutul, dar in mare cam asta era sensul mesajului automat. Unde vezi in Ro asa ceva?

Si iata de ce nu as mai lucra cu angajator intermediar:

1. Pt ca nu ai toate beneficiile oferite de organizatie angajatilor, orice ti-ar spune oricine (de ex., cand lucram pt Marriott, o colega contractor a fost hartuita abominabil de un big fat boss. A ajuns cu plangerea pana la administratorul american, care a dat intelegator din umeri: „Dar nu esti angajata Marriott”).

2. Poti fi zburat din post mult mai usor, ai un stress in plus si un morcov in dos.

3. Pt ca nu exista cultura romaneasca de lucru cu contractorii, adica o atitudine „normala” fata de colegii „dispensabili”. Cumva, pe undeva, cineva, nu te lasa sa-ti uiti locul si pozitia.

4. Intermediarul poate fi un angajator mizerabil: sa te hartuiasca, sa te besteleasca, sa te dea afara in momentul in care nu mai beneficiezi de protectia banilor oferiti de contractorul tau. Intermediarul te intreaba de sanatate atat timp cat ii aduci bani. Cand nu mai aduci… iti cere demisia in concediul pt ingrijire copil.

Si poate imi mai aduc aminte si altele 🙂

P.S. M-am laudat degeaba ca daca as intra in aceeasi situatie as sti ce sa fac, dreg, vorbesc etc. Nu as mai intra deloc in aceeasi situatie, nu te poti pune cu secole de cultura si civilizatie romaneasca!

Anunțuri

Oameni decenti, nu puteti fi concediati

Da, legea este de partea angajatului si intro tara care il uita pe Dumnezeu in arhive din ce in ce mai mult, legea chiar trebuie sa fie de partea angajatului. Altfel, oamenii de dupa lap-top-uri pot lua decizii la bunul plac, bun plac care este la unii mai mult de lup decat de om. Homo homini lupus se trateaza prin aplicarea legii, iar romanii stiau atat de bine sa inhibe lupul din om!

Concedierea se numeste la unii „taiere de costuri” – adica, „nu-mi place de moaca ta, pentru ca stii prea multe”. Dar concedierea este un proces anevoios si cere angajatorului o gramada de timp si hartie si sa aiba toate hartiile si procedurile de resurse umane in ordine.

Deci, daca esti un om decent, adica iti faci treaba si respecti regulile jocului, nu poti fi concediat, pentru ca: n-ai călcat pe bec cu contractul de munca, fisa postului sau regulamentul intern (care sunt obligatorii! daca nu ai, nu este vina ta); nu esti la racoare pentru mai mult de 30 de zile – pentru mai putin, nu se pune; nu zice comisia medicala ca n-ai ce cauta pe postul respectiv, adica esti inapt; n-ai facut tampenii in loc de ce trebuia sa faci – asta se aplica mai ales la inceput, cand nu stii bine jobul;  nu vrei sa iesi la pensie (inca).

Deci, fii decent si straduieste-te sa-ti faci prieteni un avocat, un om de resurse umane… nu strica sa ii intrebi despre drepturile tale, despre lege…. ba chiar poti afla chestii interesante: legea protejeaza angajatul. Mai putin de falimentul firmei….

Linkuri utile ma voi stradui sa adaug in timp.

Deocamdata, priviti aici:

In cazul in care concediati un angajat si acesta va da in judecata, nu puteti invoca in fata instantei alte motive ale actiunii dvs. decat cele precizate in decizia de concediere – http://www.legislatiamuncii.ro/Codul-muncii-actualizat-2007.html.

Interesant, nu?

Poate mai stiti oameni decenti aflati la ananghie si ii incurajati sa se informeze.

Altfel, nimeni nu are nici un drept, atata timp cat suntem ignoranti.