Cum o jucarie poate face magie: mamelor aduce alinare si copiilor incantare (cand o cumperi de la ACSIS)

Papusi fetite

Incet si cu grija, am luat-o pe carari noi. Sunt mamica full – time, ma misc in ritmul unui copil de 3 ani si 3 luni. Ziua ma intind la soare in trifoi langa apa din fantana lui Harap – Alb (asa zice el), iar dimineata devreme si seara tarziu, cand mai apuc, scriu si desenez. Chinuitor de incet pentru un incepator, incep sa apara roadele. Trebuie sa spun public: scriu! Nu anunturi de joburi, nu job descriptions, multumesc, am luat pauza. Acum scriu ceva cu adevarat de suflet, care intr-adevar poate schimba lumea. Iti pare pompos, cititor drag? (daca n-ai fi drag, n-ai fi aici). Scriu la site-ul lui ACSIS! Credinta mea si a multor altora este ca lumea se schimba prin schimbarea noastra interioara, prin micile acte de bunavointa pe care le facem fata de noi insine si fata de lume.

Atat cat te iubesti pe tine, atat iubesti si pe altul si nu este niciodata prea tarziu sa inveti sa te iubesti. Vestea buna, excelenta si nemaipomenita este ca procesul a fost facut de Dumnezeu sa functioneze in ambele sensuri: bunavointa circula, ca orice energie, si dinauntru afara (si suntem buni cu ceilalti) si dinafara inauntru (adica tot ce daruim se intoarce in noi insine cu o imagine mai buna despre ceea ce suntem).

Mecanismul si functionarea lui fiind devoalate, sa ne cautam activ ocaziile de a aduce binele in viata noastra. Fara eroisme, nu este nevoie, nu suntem intr-un film american. Va amintiti? Mici acte de bunavointa. Si acum, vine si ocazia de a schimba lumea, prin ACSIS si papusile lor minunate. Sau felicitari, sau martisoare, sau jucarii de Craciun, dupa sezon. Sunt senzationale, pur si simplu!

Nu numai ca sunt confectionate de mamici care refuza sa abandoneze copiii in institutie sau spital, dar sunt jucarii educative, jucarii cu poveste, jucarii de iubit.

Le puteti primi, cu bunavointa de rigoare, de la ACSIS sau de la cafeneaua La Vulturi. Si in curand, in multe alte locuri. Poate chiar la tine in magazin, la voi in cafenea, la prietenul tau in restaurant. Toti avem resurse de bunavointa si de a o aduce in realitate. Prin Likes and Shares and Press-without-Mess. Acum este si momentul. Va urez o toamna minunata, asa cum este!

Foto papusa baiat

 

Azi ne distram cu chestii serioase

Adica, sustinem Acsis, ceea ce va recomandam si voua.

Puteti incepe de aici: http://mamagazin.wordpress.com/2010/08/24/un-nou-model-de-jucarie-un-cadou-pentru-copilul-tau/ si puteti s-o tineti tot asa. Daca aveti copii, prieteni, copil interior si orice fel de pofta de joaca, puteti folosi o marioneta de la Acsis ca sa comunicati, sa va transmiteti iubirea si sa va jucati cu copiii. De ce sunt marionetele educative? Pentru ca reprezinta tertul, iar cel de-al treilea este mediatorul intelegerii, iubirii, cresterii. Copiii stiu acest fapt intuitiv, de aceea le place jocul cu marionete, orice varsta ar avea.

Capisci?

Reamintire

Azi-noapte am stat pe bloguri si pe 10 tab-uri deschise in acelasi timp, ca n-am avut somn. Si am recitit cate ceva din Blogul unui om viu, Andy Mihail, pe care il gasiti si la linkuri, si cate ceva din Blogul unui om care a murit de curand, dar blogul lui ramane pentru citirea noastra – Mile Carpenisan. Sunt putin trista, pentru ca daca as fi stiut acum 12 – 13 ani ceea ce am citit pe blogul lui Andy, poate mama ar fi trait si acum, iar daca Mile nu s-ar fi internat acolo unde s-a internat, om in toata firea, doborat in floarea varstei, cine stie….?

Dar Dumnezeu stie si cate fire de par avem in cap, si deci si secundele noastre, le stie – de zambet, de tristete, de contemplare – pe pamant. Ce mai putem face acum, cand cei dragi ai nostri sunt ingeri si ne privesc – zambind – este sa dam mai departe informatia – sa mergem pe urmele lui Andy cel viu si sa citim frumos de si despre Mile.

Sa privim inainte – la cei ce au nevoie de ajutor acum si sa raspundem zambetelor celor din ceruri.

Sarmizegetusa Regia

Am ascultat azi la Radio Romania Actualitati un documentar care mi-a placut foarte tare: Nu ucideţi Sarmizegetusa!
Caracterele care apar in documentar, montajul discursurilor succesive care descriu durerea, nepasarea, cinismul acoperit de documente, implicarea, minciunile copilaresti si negarea realitatii pana la distrugerea ei completa, sunt tesute intro tapiserie ce descrie elegant cum o minune a istoriei noastre piere, treptat, bolovan cu bolovan, stalp cu stalp, negare cu negare, nepasare cu nepasare.

Daca cineva i-ar spune pe sleau primarului, nu cata valoare istorica sta in acele pietre ci cate conturi s-ar umfla din taxele turistice, daca cetatea ar fi promovata, intretinuta,  ridicata in slavi, comparata cu monumente istorice nici pe departe la fel de elaborate si tot bla-bla-ul pe care il implica un turism eficient, aducator de maaaari venituri, poate cineva s-ar misca mai vioi spre conservarea lacasului regilor. Poate asa vom descoperi si mandria de a locui aici, nu numai … stiti voi si partea cealalta.

Dati mai departe, faceti tam-tam, comunicati despre Sarmizegetusa, bateti in tavan, fiecare dupa puteri si vointa.

Mai multe voci, se vor auzi mai departe.