De ce un recrutor viu e mai bun decat unul mort

Cunosc oameni, unii dintre ei imi sunt prieteni, care tin degetele incrucisate cand aud cuvantul recrutor. Il asociaza cu persoane, deseori de sex feminin, care isi defuleaza frustrarile nocturne in job-ul care le da drept de viata si de moarte asupra bietelor vietati numite “candidati”, “omuleti” s.a. asemenea.

 

‘Geaba le mai spui oamenilor ca nu au vazut recrutori la lucru, s-a pecetluit in mintea lor asocierea si basta. Pacat! Totusi, chiar si cu aceste situatii, un recrutor este ceva mai bun decat nici un recrutor. Pentru ca:

 

1. Orice om are “pete oarbe” in psihic, similare celor de pe retina, zone unde nu poate sa vada. Si daca nu poate sa vada la sine, nu vede nici la altii, e regula! In timpul interviului, aceste pete oarbe se pun automat in functiune (vedem ceea ce vrem sa vedem), iar un candidat abil se poate masca usor spunand ceea ce stie ca vrei sa auzi. Recrutorul, fiind si el om, cu toate ca unii se indoiesc :) are si el pete oarbe, o stiu foarte bine; cu ceva experienta insa, am invatat sa miros pericolul si sa il ocolesc de departe. Stiu ca am o neclaritate si nu-mi dau seama care, de aceea ii poate spune urmatorului intervievator: “cauta acolo sau dincolo, mi se pare ca ascunde ceva”. Sau mai cer o parere. Sau mai dau un test. Sau cer referinte. Sau caut prin facebook.  Sau citesc din nou CV-ul si notele de interviu, ma sucesc si ma invartesc. In final, daca nu sunt convinsa, fac eroarea de excludere si dau reject unui candidat, posibil potrivit, dar despre care nu am o parere ferma, decat sa fac eroarea de includere, adica sa admit un candidat nepotrivit. Sa iau o molie in dulapul companiei. Care poate roade multe haine inainte de a-i da naftalina…

 

2. “A, dai multe telefoane… pai esti un fel de secretara, nu?”. Gluma asta mi-a fost livrata de fostul prieten, actualul sot!

 

Dau telefoane, scriu mail-uri, selectez CV-uri si in tot acest timp observ ce fac oamenii. Notez pe CV-uri reactii, expresii, cuvinte, discordante, tonuri, exclamatii, argou, nervi, iau note la interviu, observ, notez. Compar cu expectatiile companiei, cu nevoile sefului acestui post, cu expectatiile colegilor. Apoi le pun cap la cap si dau mai departe sau opresc procesul cu un raspus negativ.

 

3. Dupa ani de observatie, unele lucruri le vezi fara sa le vezi, fara efort. Totusi, automatismele si etichetarile instant sunt periculoase, ma pot duce la erori de includere/excludere de-a dreptul copilaresti (cum zice si vorba: “unde e minte multa, prostie cu carul”). Dar eu stiu asta, spre deosebire de CEOMIOCFO si prefer sa imi verific observatiile de 2-3 ori. Aud o intrebare: si merita un candidat atata timp? O, da, candidatul devine angajat, angajatul devine constructiv sau distructiv. Dupa calculele americanilor, chiar merita sa fie constructiv din prima, de aceea companiile mari au un proces de recrutare foooarte interesant si elaborat (ia cititi la Microsoft de ex., cate zile aveti interviuri… daca le aveti :) ).

 

4. Dupa cum spuneam, un angajat – molie – in – dulap te costa multe haine. Americanii au calculat si cate si au zis ca mult mai multe decat un salariu de recrutor.

 

Mai pot gasi multe motive de a colabora cu un recrutor viu si le voi mai scrie, fie si pt faptul ca nu multa lume stie la ce e bun. In ’97, cand am terminat Psihologia, aveam multe discutii cu persoane care ma intrebau daca prescriu medicamente, daca lucrez “la nebuni” samd. Acum, mai toata lumea stie diferenta intre psihiatru si psiholog, deci nu am vorbit degeaba :)

Care e parerea ta?

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s