Inca un mesaj cu o speranta reala pentru bolnavii de cancer

Interviu cu M.I. despre drumul vindecarii

Articolul meu „Mesaj cu o speranta reala pentru bolnavii de cancer” , a suscitat o discutie cu o persoana care a gasit calea catre vindecare si este dispusa sa vorbeasca despre asta, pentru folosul nostru, al tuturor. Neintamplator, acesta persoana poarta acelasi nume ca si mine, locuieste in Ardeal si ne va spune povestea vindecarii ei intr-un interviu.

Jurnal de comuniune: Draga M.I., povesteste-ne: cine esti?

M.I.:  Asta da întrebare: pentru mine eu sunt o femeie împlinită de 47 de ani, am două fiice (de 25 și respectiv 18 ani – cea mai mare realizare a mea). Mă mândresc cu o familie echilibrată și un soț aproape ideal.  Dar viața mea nu a fost mereu ceva roz pe un drum asfaltat, am avut trăiri de toate felurile și mai ales am învățat să apreciez ceea ce sunt și ceea ce am numai după multe încercări. Cine sunt? Iată lucru la care nu prea ne gândim des poate pentru că nici noi nu știm prea bine. Sau poate că suntem ceea ce credem, dar nu toată lumea ne vede la fel. Mama mă vede ca fiica de care e mândră, soțul ca soția un pic prea plinuță, unii ca fata bună la toate sau tipa cu multe hobby-uri samd. Dar revenind la tema zilei: sunt o femeie care acum doi ani m-am trezit diagnostigată cu cancer de col uterin stadiul 2B.

Jurnal de comuniune: Ce te-a facut sa imi scrii dupa ce ai citit articolul meu „Mesaj cu o speranta reala pentru bolnavii de cancer”?
M.I.: Faptul că pe lângă informații avizate în astfel de situații suntem invadate și de multe informații mai puțin corecte. Eu am avut norocul să dau peste niște oameni deosebiți care m-au ajutat cu voia lui Dumnezeu să mă vindec.
Jurnal de comuniune: Ce iti doresti sa transmiti cititorilor acestui blog?

M.I.: Am să- ți prezint acești oameni și cum m-am vindecat. Prima persoana este prietena mea Anamaria, stomatolog (dr. Vora Anamaria). Pentru că de acolo a început totul. Mă dusesem să-mi rezolv ceva probleme. Am vorbit ca „între fete” și ea a fost cea care a accelerat și m-a trimis la ginecolog. Acesta, la care m-am tratat mai bine de 20 de ani, dr. Hompoth Gyorgy sr.,  și pe la care nu mai fusesem de vreo 3-4 ani (rețineți acest amănunt!) a sesizat imediat gravitatea problemei… Mi – a spus diagnosticul de cancer pe loc! Da, poate părea dur, dar chiar așa a fost. Atunci am simțit că pică cerul pe mine… A fost f. f. f. greu. Am mers acasă și am tăcut. Am sperat că biopsia va spune că Gyuri s-a înșelat, dar rezultatul era clar.. Carcinom dermatoid necheratinizat. Apoi au urmat un consult la Tg Mureș, la dl. profesor Rădulescu (Dumnezeu să-l odihnească în pace – că între timp a murit) colposcopie, ecograf, computer tomograf… Și recomandare: mergeți la Cluj, acolo sunt cei mai buni specialiști și cele mai bune aparate. Zis și făcut. Și crede-mă, nu a fost deloc ușor, totuși în tot acest timp am simțit tot timpul o mână invizibilă care îmi arăta drumul, care îmi deschidea uși.În fine, am ajuns la IOCN, la Cluj,  acolo, dra. prof. dr. oncolog Nagy Viorica, http://www.iocn.ro/MEDICII-SI-CERCETATORII-IOCN/Sectii-clinice/RadioterapieIII/Prof-Dr-Viorica-Nagy–eID193.html mi-a explicat modul şi scopul tratamentului, inclusiv efectele secundare, apoi, după ce mi-am dat acordul, a prescris tratamentul corespunzător protocoalelor, chemoterapie, apoi au urmat interminabilele ședințe de radioterapie, apoi programarea la operație.

Operaţia a fost efectuată de o echipă condusă de d-l profesor Alexandru Irimie, http://www.iocn.ro/MEDICII-SI-CERCETATORII-IOCN/Sectii- clinice/SectiaChirurgieI/Prof-Dr-Alexandru-Irimie–eID157.html

6 luni a durat toată tevatura asta. In acest timp, am stat acasă, am acceptat cu stoicism toate efectele secundare. Operația: histerectomie totală. Apoi biopsia de după operație, apoi recuperarea.

Și în tot acest timp ai grijă de copii, de soț, de mamă, de soră, samd.

Dar acum e totul  în regulă. Mi-am reluat activitatea, sunt bine. Dar am devenit mult mai sensibilă mai ales la probleme similare. Scriindu-ţi această scrisoare am sentimentul că îmi scriu mie însămi, lucru pe care de altfel am încercat să-l fac în acele vremuri cumplite. Dar atunci nu am reuşit să scriu decât câteva pagini. Îmi era greu. Deşi nu am făcut consiliere psihologică, precizez că în tot acest timp, căutam cu disperare doar mesaje pozitive, doar persoane cu energie pozitivă.

M-am rugat … este un lucru intim, pe care fiecare îl face într-un fel sau altul. M-am uitat la filmele mele preferate cu Charlie Chaplin, Louis de Funes, Stan şi Bran, dar nu a lipsit nici Tom şi Jerry. Am citit culegeri de bancuri de toate felurile.

Cu toate acestea, am avut în această perioadă multe suişuri şi coborâşuri.

Am avut alături de mine toată familia, m-a ajutat foarte mult Mona, care a trecut şi ea prin aceste probleme, am avut alături de mine câţiva prieteni adevăraţi, prieteni vechi dar şi prieteni noi, pe care i-am cunoscut la Cluj! Nu cred că numele contează, de aceea nu le voi înşira …

Nu ţi-am povestit despre unii oameni dragi mie care au părăsit în acest timp această lume: prieteni vechi şi noi, prin care şi unii care în acest timp mă încurajau pe mine!

Şi acum vorbesc greu despre acest subiect – nici nu-mi pot da seama cum ai reuşit să deschizi sufletul meu să vorbim despre asta.

În momentul în care am ajuns la Cluj, dra. profesor mi-a prezentat şi statisticile referitoare la rata de succes a tratamentului: 85%. Când a vrut să-mi povestească despre restul 15% – am întrerupt-o şi i-am spus: „şi eu voi fi printre cei 85%”.

DA, cu voia lui Dumnezeu şi priceperea profesorilor, în momentul de faţă sunt bine.

Conform protocoalelor timp de cinci ani mai trebuie să merg la control. Dar eu sunt bine şi sper să pot scrie asta şi peste 5 ani, dar şi la aniversarea mea de 95 de ani!

Dar, concret, doresc să transmit cititorilor următoarele: reţineţi acest amănunt! Femeile nu trebuie să meargă la control ginecologic doar o dată la 3-4 ani, ci în fiecare an! Indiferent de vârstă, indiferent dacă le deranjează ceva cât de puţin sau sunt bine! Şi nu este o chichiţă sau o fiţă sau un moft! Credeţi-mă trebuie! Dacă o făceam poate scăpam cu o cauterizare şi atât. Eu sunt în cei 85%, şi mi-aş dori ca acest procent să devină 100%! Aşa că vă rog, dacă aţi citi aceste rânduri chiar mâine să vă faceţi programare!

Şi încă ceva, indiferent de ce vi s-ar putea întâmpla vreodată, (pentru că statisticile spun că 3 din 5 oameni mor de afecţiuni cardiace şi arteriale, 1 din 5 moare de diverse alte cauze, şi … 1 din cinci moare de cancer) păstraţi-vă calmul, fiţi optimişti, ascultaţi întru totul recomandările medicilor, nu credeţi în soluţii miraculoase, ci credeţi în Dumnezeu, aveţi grijă de cei din jurul dumneavoastră! (ei vor fi cei care vă vor ajuta şi susţine), scăpaţi de gândurile şi energiile negative, trăiţi-vă viaţa pentru că … speranţa moare ultima.

Dragă Magdalena, cu acest interviu ai devenit confidenta mea.

În acele vremuri dificile, mă vedeam că după vindecare o să mişc munţii din loc printr-o asociaţie sau ceva cu care să ajut alte femei sau persoane aflate în dificultate. O fac, într-un fel sau altul! Dar mi-e greu să vorbesc despre … cancer. Acum înţelegi de ce am acceptat acest interviu, sau de ce alţii l-au refuzat. Şi totodată sper ca aceste rânduri să devină motivul pentru care cineva se va duce la control şi va mai spune la câteva prietene şi acestea la rândul lor …

Şi atunci am să fiu mândră de mine şi de tine şi de toţi cei dragi mie, pentru că am făcut ce trebuia.

Jurnal de comuniune: Draga M.I., recitind randurile tale inainte de a le posta, sufletul meu parcurge alaturi de tine acel drum al vindecarii, pe care ai pasit cu curaj si determinare! Si nu pot decat sa spun ca plang pentru durerile pe care le-ai infruntat, zambesc, pentru ca esti sanatoasa acum, dar sunt si bucuroasa pe undeva, pentru ca exista nenumarate drumuri catre vindecare si toate sunt asa frumos randuite! Iti multumesc cu caldura in numele cititorilor si mai ales in numele celor care au mare nevoie de aceste informatii si Domnul sa te ocroteasca in toate zilele vietii tale.
Cititori, fiti daruitori!
Impartasiti si daruiti! (informatie reala).
Puteti lua legatura cu M.I. lasand un comentariu la articol.
Al Dvs.,
Jurnal de comuniune