Ganduri de parinte…despre scoala

Haideti sa va povestesc ceva.

Dintotdeauna m-am priceput la cuvinte si imagini: pot, de exemplu, sa transform un cuvant intr-o imagine concreta sau abstracta, intr-un obiect tridimensional colorat, pe care il pot intoarce in reprezentarea mea pe toate partile, il vad complet. Nu stiu daca cineva isi aduce aminte despre mine acest lucru, ca am o capacitate de reprezentare vizuala foarte buna :).

Iar in scoala, nimeni nu a stiut vreodata, nu s-a interesat, nu a valorificat. Insa eu ma jucam mult cu asta cand eram micuta.

Poate as fi un sculptor bun, sau un desenator, sau un pictor. Nimeni nu s-a intrebat.

In schimb… in scoala radeam de Roscu, cu a lui sintagma si sentinta: „Cest nest pas posibiles” (cum se aude), ironie nemascata la adresa profei de franceza, ce fara jena il lasa corijent. Fara jena, pentru ca preda ca o cizma si nu mai stia mare lucru din franceza. Asa ca franceza (limba materna a bunicii mele poliglote), o stiu mai putin decat engleza. Multumim, Madame Capra, ca ne-ai pierdut vremea si ne-ai amuzat cu suvitele care iti scapau rebele de sub peruca.

Aveam un stres: molii. Sora-mea e chimista, iar eu sunt anti-chimista, precum materia si anti-materia. Cate probleme cu moli au ramas o enigma pana in ziua de azi in capul meu! Cat timp pierdut! Si cata clorura de argint am varsat la laboratorul de chimie din cauza emotiilor! Oooo, ce scandal a facut profa! De atunci, m-a urat sincer, m-a persecutat, dar n’avea ce-mi face! Sora-mea imi explica noaptea molii pe care ea ii varsa ziua peste mine. Din razbunare, am uitat ce sunt molii, insa imi aduc aminte ce este petiolul si cum se reproduce viermele de galbeaza.

Alta belea: aveam biologia ca materie de examen la facultate. Profa – lipsa. Nu mai stia sa explice nici cum o cheama, d’apoi genetica de-a doispea’. Am invatat biologie cu manualul, DEX-ul si un tratat pe care l-am gasit in biblioteca. Dar la biologie stateam in banca, luam note, ascultam poantele lui Roscu&Cocos si … pierdeam vremea.

Matematica de liceu? O enigma pentru mine! Am dat teze, am ras de profa care statea cu degetul in gura, plin de creta, minunandu-se si ea de ce a scris pe tabla. Noroc ca Alina statea in prima banca si ii corecta ceea ce ea nu putea copia din culegere. Ba se pierdea un patrat, ba o paranteza. Mi-era jena mie de neajutorarea ei. Ce timp pierdut!

La ora de romana, in clasa a unspea’, Roscu, care statea in spatele meu, avea dileme, care pana la urma l-au exasperat pe prof, care m-a ridicat pe mine in picioare, sa spun ce tot dezbatem in ultimele banci. I-am prezentat dilema noastra: „Este insecta animal sau nu?”. Profu’ a decretat ca este. Asa a ramas.

Pe vremea aceea, dupa parerea unora, se facea multa carte in liceu. Am absolvit sectia de filologie, am luat 10 la oral si scris la bac, la romana, apoi m-am dus la facultate sa dau examen la filosofie, anatomie, genetica… o totala risipa si necorelare intre interesele mele si cerintele scolii. Cui ii pasa de interesele mele? De talentele mele? Am simtit pana in maduva fiintei mele ca nimanui. Si am mai simtit o revolta si am mai simtit ca va trebui sa-mi croiesc drum prin lume, asa cum sunt: femeie, provinciala etc. etc. Si bineinteles, am reusit (dintr-o anume perspectiva): am lucrat ca psiholog, am fost corporatista in bloc de sticla, am castigat bani etc., semne ale „succesului” pentru unii, iar pt mine o consecinta a faptului ca am muncit, am muncit, am muncit.

Acum sunt mama si ma uit la Ioan cum creste ca din apa, cu laboanta 27 si fleece-ul scurt la maneci. Maine va fi de 4 ani, poimaine de 7. Ce inseamna educatie pentru mine? Ce inseamna educatie pentru el?

1. In niciun caz pierderea de vreme prin care am trecut eu.

Asa sa-mi ajute Dumnezeu! Voi continua cat de curand!